Filme de TIFF – ziua doi
Am avut un gand care m-a urmarit toata ziua azi: ce mult pierdem pentru faptul ca in alegerile noastre cinematografice primeaza Hollywood si nu filmele de arta! Te uiti la un film sa te relaxezi, mi-ati spune, dar sa stiti ca sentimentul pe care ti-l lasa un film premiat (nu de box office) e peste orice relaxare a privirii. Nu spune nimeni ca ar trebui sa ne uitam toti numai la filme de arta, dar nici doar la seriale si comedioare care nu te provoaca intelectual deloc nu e recomandat.
Am inceput ziua foarte dur: NordVest (Northvest) e un film violent, despre un cartier rau famat din Copenhaga (nici nu stiam ca exista asa ceva). Casper e un tanar care mai participa la diverse furturi, ca sa isi ajute mama singura si cei doi frati mai mici, un adolescent si o fetita mica. Trecerea de la gainarii la o viata plina de infractiuni din ce in ce mai grave se face aproape pe nesimtite, iar tu ca privitor te simti atras la fel ca el in viata din ce in ce mai agitata a lui Casper la care il implica si pe fratele sau Andy. In timp ce el e ezita si incearca sa fie “un baiat de treaba” chiar si cand devine un soi de proxenet si dealer de droguri, fratele sau se dovedeste a fi mult mai deschis unei existente de nelegiuri. Greu de digerat si cu toate acestea, foarte usor de inteles. Nu pot sa spun ca mi-a placut in mod deosebit sa vad degradarea umana in etape, dar e de vazut.
Urmatorul film a fost cu adevarat impresionant – “Pantecele tau” (Thy Womb). Viata dincolo de Occident prezentata intr-o poveste de dragoste care trece de obligatiile culturii. Shalena si sotul ei, Bangas-An nu pot avea copii, desi se iubesc foarte mult si au o relatie tandra si foarte asezata, de aceea ea hotaraste sa-I gaseasca o noua sotie care sa-I daruiasca un copil. Fata care ii este recomandata pare perfecta si, in ciuda eforturilor financiare pe care le face cuplul pentru a plati zestrea fetei, ea aduce in discutie o conditie care pare imposibil de acceptat: la nasterea copilului, Bangas-An trebuie sa-si paraseasca sotia. Gesturile lor de iubire, modul in care se inteleg din priviri, dorinta de a se face reciproc fericiti sunt tulburate iremediabil de aceasta situatie. In afara de povestea dureroasa, dar infinit de suava, filmul te poarta in cultura filipineza, in modul lor de viata si de existenta de zi cu zi, dar si de evenimente speciale. Inca nu pot sa inteleg cum rezista casele lor construite pe barne in apa langa insule, dar o sa ma mai informez pentru ca m-a contrariat contrastul dintre nuntile aparent extravagante si precaritatea locuintelor. Foarte mult mi-a placut.
“In dormitor” (W sypialni) mi s-a parut un film dulce-amarui, un mix de drama cu un strop de comedie. Edyta si-a parasit brusc sotul si, dezorientata, locuieste in masina, aceasta devenindu-I si casa si cusca. Incepe sa-si dea intalnire pe Internet cu diversi barbati pe care ii adoarme ca sa poata sa-si faca baie si sa isi ia bani de cheltuiala. Totul merge ca uns pana cand il intalneste pe un tanar care nu adoarme si la care se intoarce. Amandoi isi ofera o experienta noua: ea gaseste la el libertatea si uitarea de sine, fara a trece intr-o relatie intima. Intr-un final, decide sa se intoarca in orasul ei, dar are nevoie de suportul pe care il reprezinta el. Finalul e deschis si spectatorul decide cum se termina (sau nu) povestea lor.
Ce as vrea sa spun despre TIFF si filme nu poate fi insa descris. Discutiile pe care le-am auzit la mesele altora si la cele la care am asistat sau am participat, oameni cu aceleasi interese, principii, viziuni umbland pe toate strazile Clujului, povestile de dragoste implinite sau intamplatoare, experiente de viata cum doar in filme mai vezi si tot ce mi s-a intamplat in 2 zile sunt motive sa cred ca ceva e bine in lume totusi.
Tweet
Asta e Clujul Si mie mi-a dat weekendul asta de gandit, nu stiu, zau, daca mai prind multa vreme in Bucuresti, adevarul e ca viata e altfel acolo, cultura, oamenii, educatia de acasa…