tn1_mostenirea_final.jpg

Duminica de carte: Moștenirea

Prietenii mei de la Editura All au pus la cale un proiect pentru care am un foarte mare respect și care mi-a devenit imediat extrem de drag. Pentru recenzia aceasta, pe care oricum abia așteptam s-o fac pentru că ”Moștenirea” a fost o carte foarte plăcută pe care urma să v-o recomand, cei de la Editură vor dona 15 minute de voluntariat. Partea cea mai frumoasă e că pentru fiecare comentariu pe care mi-l veți lăsa, vom mai adăuga împreună încă 3 minute. Să începem!

tn1_mostenirea_finalRomanul Moștenirea de Katherine Webb e un puzzle de povești prinse între foi de carte. Între destinul lui Lady Caroline de la începutul secolului și al strănepoatelor Erica și Beth există o legătură puternică, situată pe domeniul casei vechi englezești pe care cele din urmă n-aveau voie s-o vândă decât după ce vor fi locuit în ea o perioadă. E ușor de neînțeles această decizie atât pentru ele, cât mai ales pentru tine ca cititor, dar totul se dezvăluie câte puțin cu alternanța capitolelor între viața străbunicii și ce descoperă Erica. La final, exact înainte de deznodământ, tensiunea ajunge să te doboare. Moștenirea e un roman cu ingrediente de dragoste, mistere de familie și detectivi, foarte potrivit pentru seri lungi și geroase sau perioade în care nu vrei sau nu poți să te prinzi de lume. Și dacă nu-ți mai place lumea ta, te poți prinde în lumea conacelor englezești, a secretelor de familie în care te amesteci ca un musafir nepoftit.

”S-au privit îndelung, părea o situație fără ieșire, apoi Corin a traversat încăperea cu pași mari, i-a luat fața lui Caroline în mâini și a sărutat-o. Apăsarea gurii sale a fost atât de șocantă, încât Caroline n-a apucat să se împotrivească sau să-l respingă, așa cum ar fi trebuit. (…) – Caroline… vino cu mine!”

”Așezată în fața unui computer, caut numele celor care au murit în anii 1903, 1904 și 1905, ca să pornesc de la o bază de date mai cuprinzătoare, și introduc de asemeneaîn căutare numele Calcott și Fitzpatrick și orașele Londra și Wiltshire. Le aleg din aceste rezultate pe cele referitoare la moartea unor copii care nu împliniseră doi ani. Coala de hârtie rămâne pe birou, goală, lângă mine. După o oră, mâzgâlesc pe ea: ”Nu e aici.”

Ajutați-mă să-i pun la treabă pe cei de la Editura All. Pentru fiecare comentariu de la voi, adaug 3 minute de voluntariat la cele 15 ale recenziei. Povestiți-mi ce v-ar plăcea să primiți ca moștenire și ce ați face cu ea?


  30 Comentarii

  1. Costin   •  

    Daca vorbim ipotetic mi`as dori sa mostenesc o cladire cum ar fi cazinoul din Constanta. Ar imbina perfect ipoteticele mele planuri.
    Daca las imaginatia si ma trezesc, inca nimic. Mai am de „construit” ca sa pot sa primesc.

  2. cristina bazavan   •  

    hiii, cred ca am si eu cartea asta acasa, o sa o citesc. mai intii pt ca tu m-ai facut curioasa si mai apoi ca sa voluntarieze cu spor simpaticii de la editura ALL

  3. Liana Mitroi   •  

    Mi-ar placea sa primesc mostenire un castel in Franta, pe care sa-l transform intr-un restaurant / hotel cu preturi decente, sa poata sa se cazeze oricine isi doreste, sa gatesc mancare buna si naturala, prajituri si sucuri. Sa am cai, padure pe unde sa calaresc, sau sa-i inham la trasura…

    *Gata, revenim la realitate.

    • Claudia   •     Author

      @Costin – Ce vrei sa faci cu cazinoul? Ce mostenire interesanta!
      @Cristina O sa-ti placa, ma bucur ca te-am facut curioasa :)
      Oaaaau, Liana, ce frumos, deja ma vedeam cu un pahar de vin frantuzesc si o prajitura pe un balcon de la tine din castel :)

  4. Sabina   •  

    O casa. E clar. Pentru ca e unul din cele mai sigure lucruri, pt ca nu sunt pe ideea de a vinde o casa, pentru ca valoarea ei variaza dar exista mereu si pentru ca oricine va avea mereu nevoie de un acoperis.

  5. Laura Elena Apetroaie   •  

    Nu te cunosc, nu te-am citit pana acum, dar paerticiparea ta la campania vALLuntar ma determina sa te apreciez!

    Mostenirea mea e un amalgam de invataminte: omenia, curajul, sufletul meu, zambetul si lacrima deopotriva. Multe, exxtrem de multe am de la parinti, multe le-am invatat singura si toate alcatuiesc Mostenirea mea, pe care nu pot decat sa o dau mai departe viitorilor copii, cunoscuti si necunoscuti.

    Felicitari

    • Claudia Tocilă   •  

      Multumesc Laura. Si eu apreciez foarte mult ca mostenirea ta nu e ceva material si asta e extraordinar! Te mai astept pe la mine :)

    • Laura Elena Apetroaie   •  

      Claudia Tocilă Mostenirea materiala e trecatoare pentru ca mereu va aparea ceva nou. Mostenirea despre care am vorbit eu odata dobandita, ramane indiferent de vreme si vremuri :)

  6. raluxa   •  

    visez sa mostenesc o insulita din arhipelagul grecesc:) m-as muta acolo si as amenaja-o in cel mai frumos mod posibil pentru turisti

  7. Rosina Marin   •  

    Ceea ce primim ca mostenire trebuie gestionat cu mare grija si imbunatatit continuu, caci nu e altceva decat ceea ce vom lasa la randul nostru ca mostenire. Parerea mea este ca-i mai important ceea ce lasam in urma noasta.(Si la fel de important este sa si avem cui lasa.)

    • Claudia Tocilă   •  

      Absolut de acord. Si totusi, uneori avem nevoie de un punct de pornire. Un mic sut sau o mana de ajutor, nu?

  8. Andra :)   •  

    O casuta pe care s-o transform intr-o ceainarie :) Si o gradina mare in jurul ei, cultivata cu legume :)

  9. Rosina Marin   •  

    Oricand ne putem incurca in amanuntele vietii noaste. Asa este! Cateodata avem nevoie de o parere obiectiva, de o mana care sa ne scoata la capatul labirintului (chiar daca labirintul e creatie proprie…)

  10. Ioana   •  

    I-am dat tarcoale de multe ori cartii, dar nu stiu de ce nu am pus-o pe cap de lista.

    Iar ca mostenire….as vrea o casa micuta si frumoasa prin nordul Irlandei sau prin Scotia….ehee!

  11. Pingback: Proiectul meu si campania ALLtora « In jurul Kadiei

  12. Kadia   •  

    Imi plac foarte mult povestirile pe doua planuri, la distanta de zeci de ani, plus un pic de mister, amintiri si drame, dar intr-un cadru romantic. Dupa ce am citit articolul tau, am avut impresia ca stiu cartea, dar n-am gasit-o in biblioteca. De fapt, acum este in lista mea de carti de citit :)
    Cred ca mi-ar placea sa mostenesc o casa cu gradina, undeva in Anglia sau Norvegia si sa-mi pot citi cartile mele in continuare in liniste, la umbra copacilor din gradina proprie fara grija zilei de maine.

  13. Costin   •  

    @Claudia daca nu stii cum arata cladirea si locatia iti recomand sa o vezi pe google. Planul ar fi constat in restaurare, modernizare şi schimbarea din cazino in opera.

  14. Mirela Popescu   •  

    Un ocean de iubire pe care sa-l pot imparti see you cei dragi mie si see you cei mai putin norocosi in viata ar putea sa reprezinte o mostenire valoroasa pt mine.

    • Mirela Popescu   •  

      Va invit sa cititi si sa va alaturati campaniei sustinuta de Claudia Tocilă!

  15. LucicX   •  

    Te superi dacă o să răspund la o altă întrebare? :)) Nu de alta, dar eu sunt deja în situaţia de a fi primit o moştenire. O chestie pe care chiar o visam, oarecum. O bucăţică de teren undeva la vreo 40-50 de kilometri de litoralul românesc. Teren pe care am de gând să construiesc în viitorul nu foarte îndepărtat o frumoasă căsuţă. Liniştită şi doar a mea :))

  16. Claudia   •     Author

    @Sabina Da, se pare ca o casa e destul de populara printre mostenitori :)
    @Raluxa Noi iti facem promovare, facem o campanie draguta si o punem de un event cu bloggeri, da? 😀
    @Ioana @Kadia Va recomand cu si mai mult drag cartea, e despre un casoi englezesc plin de povesti 😀
    @Lucian Daca esti pe punctul de a primi asa comoara, pune mana si fa bani sa-ti faci casuta de vis pe malul marii. Esti tare norocos 😀

  17. Andreea Maria Dicu   •  

    Mi-ar placea sa primesc ca mostenire intelepciunea de a alege cat mai bine si a reusi sa schimb in mod pozitiv macar o bucatica din lumea asta sau macar din gandirea nesanatoasa a unora.Si un lucru material sa primesc o casa construita din carti ca sa nu ma plictisesc pana la sfarsitul vietii.

  18. LucicX   •  

    Eh, nu-i chiar pe malul mării dar… Planuri de construcţie deja am în minte. Poate, inspirat de ideea ta vis-a-vis de planul Raluxăi, peste câţiva ani (mai mulţi) o punem de-un party :)))

  19. constanta   •  

    mi-ar placea sa primesc mostenire o casa boiereasca, cu istorie in spate, pe care sa o renovez, sa-i redau fastul si spendoarea de odinioara, sa o readuc la viata…
    Ador casele vechi si mi-e mila cand vad lasata in paragina atata frumusete…

  20. Pingback: 360 de minute de vALLuntariat. Vrem 360 de ore! | ALL Cafe

  21. Pingback: Jean Teulé – Magazinul de sinucideri « In jurul Kadiei

  22. Loredana   •  

    Am vazut aseara un film (Shanghai kiss) in care un individ primeste mostenire o casa in Shanghai si, desi el locuieste in LA, dupa ce viziteaza orasul se hotaraste sa se mute acolo.

    La fel se intampla si in A good year asa ca daca as primi mostenire o casuta amarata, musai undeva la capatul lumii…. as fi cea mai fericita. As avea un motiv intemeiat sa mai calatoresc putin :)

  23. Olariu Iulia   •  

    Foarte frumoasa recenzia ta si initiativa cu voluntariatul! voi mai vizita blogul tau, cu siguranta. iar "Mostenirea" m-ai convins, trebuie s-o citesc neaparat:)

  24. Pingback: Jean Teulé – Magazinul de sinucideri | In jurul Kadiei

Dă-i un răspuns lui Claudia Tocilă Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *