Duminica de carte – Discursul Regelui

Dacă ați văzut filmul în 2010, știți că cele 4 Oscaruri pe care le-a primit nu s-au datorat doar actorilor de ispravă, ci și poveștii ascunse pe care o scotea la iveală dintr-odată.

E povestea bâlbâielii Regelui George al VI-lea, mai corect a Prințului Albert, vindecat până a urcat pe tronul Marii Britanii, de Lionel Logue, un logoped australian dotat cu multă carismă și pricepere. Cartea ”Discursul Regelui” e scrisă de Mark Logue, nepotul logopedului. El a fost abordat de Iain Canning, producătorul filmului, care i-a dat de înțeles ce importanță a jucat logopedul în viața Regelui și prin extrapolare în întreaga istorie a celui de-al Doilea Război Mondial.

Cartea urmărește un fir narativ bazat pe documente, scrisori, însemnări, jurnale și presa vremii, o muncă extrem de dificilă și minuțioasă, mai ales că ele se găseau pe întreg tertoriul Imperiului Britanic de dinainte de Razboi, plus presa americană. Logue e portretizat destul de obiectiv, chiar daca e bunicul autorului și e ușor mai formal decât în film, dar în continuare lasă impresia de neconvenționalitate. Faptul că și-a urmat cariera înainte de toate, fără să îl menajeze cu formalisme sau tratament preferențial pe prințul Bertie și că s-a purtat absolut natural în preajma lui, a sporit încrederea pe care acesta i-a acordat-o și, cel mai probabil, a ajutat la progresele rapide ale viitorului Rege în a-și învinge bâlbâiala.

Un amănunt care mi-a plăcut foarte mult a fost rolul Reginei Mamă Elisabeta, care avea darul de a-i liniști emoțiile Regelui și a-l ajuta să pună în practică ce învățase de la Logue.

”Și Ducesa (n.m. Ducesă de York, viitoarea Regina Mamă) a avut un rol important (chiar dacă discret), încurajându-și soțul să continue. Chiar dacă, în cea mai mare parte, ea își exercita rolul în intimitate, cei aflați în preajma lui și-au dat seama ocazional de acest fapt, în situații precum cea în care Ducele s-a ridicat să ia cuvântul după un prânz, părând să facă eforturi mai mari decât de obicei. Era pe cale să renunțe, când cei prezenți au văzut cum Ducesa a întins mâna și l-a strâns de degete în semn de încurajare să continue. De fiecare dată, el continua.”