Dragă Moș Crăciun,

E ceva vreme de când nu-mi place foarte mult de barba albă de care ești atât de mândru și în spatele căreia te ascunzi. Dacă te-aș vedea, te-aș trage de ea și ți-aș spune ceva foarte sarcastic despre burta ta. Serios acum, ce fel de exemplu ești pentru copiii noului mileniu?

Sunt curioasă care sunt criteriile după care decizi dacă un copil mai e sau nu pe lista ta. Când și cine consideră că nu mai e copil? Ți se actualizează lista după propriile lor conștiințe sau după vârstă? Știu mulți oameni mari care sunt încă niște copiii – unii cu sufletul, alții cu mintea. Ei de ce nu mai primesc niciun cadou? Să știi că unii merită ceva drăguț după un an greu.

Spune-mi despre cei neascultători. De fapt, cine ești tu să judeci dacă un copil e obraznic sau nu? Ce înseamnă să fii un copil bun până la urmă și câte greșeli ai voie să faci ca să treci dintr-o listă în alta? Te-ai gândit vreodată că, după criteriile altora, un copil poate fi catalogat drept ”rău” dar el să fie unul cuminte care n-a știut mai bine? Mi se pare restrictivă rău lista ta și nu sunt deloc de acord.

Și apoi… dacă tot e să faci cadouri de ce te limitezi la jucării și obiecte? Copiii care își doresc aceste lucruri de Crăciun le pot avea oricum, dar dorințele cele mai ascunse și mai adevărate sunt legate de alți oameni sau vise pe care cei din jur nu le pot îndeplini. Sunt aproape sigură că poți ”asambla” niște părinți, niște prieteni, niște sănătate, niște șanse, un foc în sobă… N-ai vrea să ajuți un pic umanitatea cu adevărat și să-i faci pe toți să înțeleagă că nu asta își doresc copiii de Crăciun? O să-ți fie și tie mai ușor, sunt sigură că un om drag e mai ușor de așezat în sanie decât un urs de pluș.

Hai, Moșule… fă adevăratele cadouri anul acesta, nu vrei? Să nu spui că nu te-am anuțat din timp.