Din școală
… am învățat că-mi place mai mult istoria decât geografia. Și acum vreau să știu ”când și cum” decât ”unde”
… am rămas cu o dragoste pentru cuvinte și o aversiune pentru cifre. Descrie-mi ce faci cu banii și nici nu mă mai interesează câte cifre sunt.
… a rămas și până în ziua de azi prietena mea cea mai veche, cea-mai-înțeleaptă-dintre-roșcate și tulburător de dragă. E departe acum, dar o simt la fel de aproape de mine.
… am învățat că tot ce studiez obligatoriu uit și doar ce îmi place și e interesant pentru setul meu de valori dă cel mai important test al școlii: cel al timpului.
… am aflat că deși mă cheamă Tocilă, n-am înțeles niciodată ce înseamnă ”a toci” pentru că n-am putut să țin minte niciodată nimic pe de rost. Nimic.
… am învățat cum să vorbesc cu adulții, cu cei cu funcții mai mari și care e echilibru între respect și naturalețe.
… că deși unele lucruri nu merg conform planului tău, un nou început înseamnă că Universul avea un plan mai bun decât al tău.
Care sunt eu? E prea simplu! 
Tare ca mai ai poze de atunci, as vrea si eu..
Cat despre poza, nu cred ca mi-as da seama nici din 5 incercari.
Ghicesc eu sigur, prima banca in partea dreapta 😀 Am un spirit de observatie iesit din comun :))
PsyCho Hai ca se vede si din avion, nu glumi cu mine :)) Uite ce repede s-a prins George 😀
Hei, din cate stiu eu esti din Bacau. Ai invatat cumva in Ion Creanga? Ca-mi par tare cunoscuti peretii…
Da, am invatat in clasele 1-5 la Ion Creanga 😀 Ce spirit de observatie!
Eh, mi-e si mie dor…
Cordeluţe cu fundiţe, vai ce multe aveam! Pe undeva am şi eu o poză din clasa I.
@Mihaela – caut-o! n-o sa-ti vina sa crezi ce nostalgie te cuprinde
Dar e una placuta!