Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?

În Alexandria nu există teatru. Cu toate acestea, de 9 ani, într-un oraș ca acesta se întâmplă unul dintre cele mai frumoase festivaluri de teatru din România, Festivalul de Teatru Tânăr Ideo Ideis. Singura sala de spectacole până de curând era o bătrână casă de cultură care, pe timpul verii, devine un mic cuptor, în special atunci când sala este arhiplină.

La piesa ”Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?” am avut tot felul de trăiri. Încă dinainte să înceapă spectacolul, am rămas uimită de cât de repede s-a umplut sala până la refuz, cu tineri stând pe scări, în picioare, în orice colțuc de unde puteai să privești scena. Apoi se stinge lumina în sală și se aprinde pe scenă luminând doi giganți ai actoriei: Marcel Iureș și George Mihăiță.

Pentru mine, Moromeții e un roman de referință despre ce înseamnă a fi român. Aproape că uitasem cât de actual e, iar adaptarea făcută de Cătălin Ștefănescu este impecabilă. Selecții din cele mai spumoase dialoguri din roman spuse în modul orginal al celor două personaje de referință: Moromete și Cocoșilă. Cumva, pentru mine, Moromete va fi întotdeauna Victor Rebengiuc, dar m-am lăsat sedusă de interpretarea lui Marcel Iureș și, pe parcursul piesei, l-am acceptat definitiv. George Mihăiță este magistral, devenind, spre finalul piesei, multiplu personaj în scena scandalului dintre copiii din casa Moromete.

Mergeți după piesă oriunde o vedeți. E genul de spectacol pe care l-aș revedea oricând cu plăcere, de fiecare dată altfel.

În plus, la Alexandria am auzit pentru prima oară în viața mea niște ropote de aplauze adevărate: în valuri, atât de rapide încât m-am și speriat, cu adevărat entuziaste, extreme și ar fi durat toată seara dacă era posibil. A fost fabulos și mai vreau să văd asta și în alte săli.

Mi-a plăcut mult ce am văzut la Alexandria, chiar dacă nu am fost decât două seri. Însă m-a prins ”virusul” de care îmi spunea toată lumea și acum înțeleg parțial ce magie se întâmplă acolo. Sper că anul viitor să prind weekendul în care se joacă spectacolele tinere și să mă las cu totul cotropită de speranța că nu suntem pierduți și că sunt destui tineri care vor și pot să schimbe lumea.

În Alexandria există acum 2 două săli în care se poate juca teatru datorită încăpățânării unor tineri care, adolescenți fiind acum 9 ani, au decis că pot oferi comunității locale un festival ca o sărbătoare. Acum, după ce s-a încheiat festivalul, pot să le transmit din nou felicitări și mult succes pe viitor!