Cum m-aș cuceri dacă aș fi bărbat?

Altfel decât cum am fost deja cucerită, evident. Dacă aș fi regizorul propriei mele cuceriri, aş fi așa subtilă că nici nu mi-aș da seama când m-aș îndrăgosti de mine până peste cap. E un moment foarte sensibil de când m-aș analiza și până aş declara că am o șansă – e crucial. Apoi, de când am o șansă și până chiar mi-o valorific e cale mai lungă.

În primul rând, n-ar trebui să mă bazez că m-aș da gata din prima. Nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu cucerită la prima vedere. Noi, Capricornii, nu ne aruncăm după aparențe și nicio chimie nu poate fi suficient de puternică astfel încât să treacă de filtrul rațiunii și a planurilor de viitor.

În al doilea rând, deși mă dau în vânt după gesturi dramatice, nu cred că e bine să fie făcute decât într-un moment de cumpănă sau ca să miște ceva din mine într-o nevoie de a alege. Altfel, siropoșeniile exagerate, romantismele hiperbolizate, răpirile și alte asemenea m-ar găsi așa cum nu-mi place mie să fiu: nepregătită, deci ușor ostilă.

Nu aș încerca să mă fac din cuvinte, dar nici nu le-aș da la o parte. Cuvintele au rolul lor foarte bine punctat în procesul de cucerire. Problema e că poezii, balade și promisiuni am mai auzit și nu erau toate pe calapodul meu… Mi-aș povesti ce planuri am cu viața mea și ce-mi doresc, unde aș călători, ce povești am întâlnit, ce oameni mi-au marcat personalitatea și m-aș face să visez. Nu mi-aș face planuri cu mine, dar mi-aș lăsa de înțeles că în viața pe care mi-o construiesc aș lăsa un loc călduț pentru o fată bălaie.

Nu mi-aș aduce flori sau cadouri. Aș avea senzația că aș vrea să mă cumpăr. Îmi plac la nebunie florile, dar nu m-aș folosi de ele ca să mă cuceresc, ci mai târziu, ca să confirm – cu cât mai des, cu atât mai bine. Mai degrabă m-aș duce într-un loc unde n-am mai fost (nu la mine acasă!!!) și m-aș da peste cap ca să mă vad cu zâmbetul mereu pe față pe tot parcursul unei întâlniri.

Iar acestea, voinicii mei, sunt o parte din ingredientele secrete cu care m-aș cuceri. Mai mult nu pot să spun, ar fi prea ușor apoi Cert e că, citind mai sus, observ că nu m-aș lăsa cucerită de un romantic, ci de un tip sigur de calitățile pe care le are (fără să fie prea plin de sine) și amuzant. De exemplu, nu m-aș lăsa impresionată de cada de lapte a lui Augustin, dar mi-ar lumina ziua cu un zâmbet când mi-ar povesti despre porcul romantic.

De aceea votul meu merge către el în competiția Blogjuan de la Danone Cremoso: că dacă faci o fată să râdă, poți să o convingi să facă orice. Marilyn Monroe a zis-o, nu eu