Ce-i al tău e pus deoparte

Copil în Moldova fiind, această mantră mi-a fost repetată de foarte multe ori. Când ți se spune de suficiente ori ceva ajungi să crezi și te programezi ca atare. Deci, stai calm, destinul lucrează pentru tine și s-a pus deoparte cu tot ce îl formează: joburi, prieteni, noroc, morți, case, iubiți, căsătorii, mașini, soți, nașteri. Mai știi? Poate ți s-a pus deoparte și locul de parcare. Dacă nu, sigur locul de veci.

Ești trimis în viață resemnat, fără puterea de a schimba ceva, descurajat să te lupți cu circumstanțele. Genul care nu iese la vot ”că ăilalți îs mai mulți și fură” aka bocitoarea drobului de sare, genul care nu luptă pentru nimic pentru că… exact! al său e în altă parte.

E o mantră ridicolă care te pregătește pentru eșec atunci când o asculți de mic și devine scuză pentru toate înfrângerile din care ar trebui să înveți, dar le pui pe seama factorilor exteriori.

Tânără în București fiind, am costatat că nimic nu-i pus deoparte, ci e pus departe. Pasivitatea te poartă în locuri și anturaje din ce în ce mai obscure și eventualul tău scop se îndepărtează din ce în ce. Încăpățânarea și perseverența sunt ingrediente esențiale și fără ele te trezești în contexte la care aportul tău a fost minim, deci nu-ți convin. Ne trezim în joburi fără perspectivă, cu parteneri care nu ne fac fericiți, cu prieteni care nu ne cresc și în rutine obositoare.

Din păcate, ”ce-i al tău e pus deoparte” a fost interpretat ca o relaxare în fața destinului, însă eu am învățat că, de fapt, nu erai îndemnat să aștepți să-ți pice-n traistă, ci mai degrabă să accepți ideea că toate vin la timpul lor și există circumstanțe ale apariției lor care nu pot fi grăbite sau forțate, dar cu răbdare și perseverență o să vină în forma dorită. O spun și alții care au pierdut de 99 de ori și au încercat de 100.

Săptămâna trecută la Zilele Biz, am ascultat povești despre inovație și despre multiple încercări eșuate în antreprenoriat. Toate aveau la bază un grad de descurajare: e greu, durează, costă, te macină, te provoacă să renunți. Toate aveau ultima parte comună: am făcut tot posibilul, am optimizat, am crezut și am știut că e ceea ce vrem. Și, într-o bună zi, așa a fost.

Ce-i al tău (poate fi) pus departe (uneori) iar distanța se micșorează cu voință și cu muncă. Cred că am văzut cu toții în ultima săptămână că se poate – e valabil de la nivel personal până la cel național.


  1 Comentariu

  1. Liliana   •  

    Și eu tot din Moldova sunt și îmi este foarte cunoscută această expresie. Mi-o repetau atât mama, cât și bunica, deseori.

    Doar că, odată cu trecerea timpului, au început să-mi spună alt adevăr des rostit în Moldova: „Cum îți așterni, așa vei dormi”.

    Dacă, la început, voiau să mă protejeze, probabil, și să mă pună la adăpost de vicisitudinile acestei vieți, mai târziu au trecut la etapa următoare: pregătirea și asumarea acestor vicisitudini.

    Eu cred că ambele pot fi rostite în paralel. Atât pentru asumarea responsabilității pentru propriile fapte (cum îți așterni…), cât și pentru a potoli tristețile atunci când lucrurile nu ies chiar așa cum ți-ai dori (ce-i al tău…).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *