Încep eu: – Să ajung acasă după o zi grea/lungă/tracasantă și să mă cuibăresc lângă lampă cu o carte într-o mână și cu roze-ul rece în cealaltă. – Să mă trezesc în weekend perfect odihnită. Dacă se poate să nu fie trecut de 11, e chiar o bucurie complexă. – Să mă întind pe pământ cald sau nisip, iar deasupra mea să fie doar un cer cu nori pufoși. – […]
Tweet
Nu de Halloween, nu de fantome și strigoi. Nu de povești de groază și legende. Ți-e frică de tine? Cel mai înfricoșător sentiment pe care îl putem trăi, îl avem mereu cu noi pentru că vine din noi înșine, născut din relele omenirii: din Neîncredere, din Îndoieli, din Cuvinte Nespuse, din Încercări Ratate, din Frângeri de Inimă, din Singurătăți, din Respingeri, din Furie, din Învinovățiri. Amintirea și apăsarea lor apar […]
TweetA rămas să vă confirm că m-am mutat cu succes și m-am despărțit fără dramă de garsoniera portocalie. Nu fără emoții pentru că exact câmd ieșeam pe ușă cu ultima cutie după ce am făcut curat, în timp ce aruncam o privire nostalgică, din apartamentul vecinilor studenți de alături se auzea muzică dată la maximum. Ați crede că era ceva muzică electronică sau niște indie cinstit, dar nu: era un […]
TweetCea-mai-înțeleaptă-dintre-roșcate a lovit din nou! Nu recent, dar abia acum am înțeles cum se face ca să pot explica. După succesul incredibil al celor două lecții învățate de la ea: ”tot aia” și ”simpli-n cap” a venit rândul ”gândului amânat.” Sună ciudat, știu, dar am stabilit deja că mă ne învață numai de bine, da? Se făcea că, în timp ce eram amândouă în vacanță, a primit un telefon în […]
Tweet
Faptul că mă atașez repede de locuri și de anumiți oameni poate fi văzut uneori ca un defect. Văzut de mine atunci când vine vremea să mă despart de ei… Sunt ultimele săptămâni în care o să locuiesc în mica garsonieră portocalie. Am decis că am crescut suficient de mare încât să am nevoie și să îmi permit să locuiesc într-un apartament iar, deși am iubit căsuța asta înghesuită, nu […]
Tweet
Ieri am fost la Sâmburești cu copiii colegilor și colaboratorilor sau prietenilor de la Domenii. E inutil să povestesc ce liniște mi-a fost în suflet să văd copii alergând de colo-colo adunând struguri, dar mai ales amintiri pe care nu le vor uita o viață. Căci îmi amintesc și eu când mergeam cu ai mei în vie: ori s-o legăm, ori s-o săpam, ori s-o culegem și cum m-am apropiat de plăntuța […]
Tweet
Sunt zile în care nu știu cine sunt și gândurile mi se dezordonează în așa fel încât nu mai am putere sa le găsesc vreun rost. Sunt zile în care lacrimi de nimic se încăpățânează să mi se adune sub gene. Sunt zile în care râd de dimineață și până seara târziu din orice. Sunt zile în care mă dor toate și nu mă pot trata cu pastile. Sunt zile […]
Tweet
De câte ori ați fi vrut să răspundeți așa? De câte ori v-ați forțat zâmbetul să apară atunci când răspundeați în loc cu, cel mai probabil, ”Toate bune” sau ”Bine fac”? De câte ori n-ați spus asta chiar și către cele mai apropiate suflete de teamă să nu le stricați lor o bună-dispoziție de care, gândindu-vă chiar acum, nu erați siguri că nu ascunde o tristețe ca a voastră? E […]
Tweet