Bolnavi de dragoste. Cea mai răspândită boală din Univers!
E oficial. Toate simptomele au fost adunate, analizate, întoarse pe toate partile, supuse la discuții de către cercetătorii britanici și toți îndrăgostiții care au fost cu adevărat pierduți între cearșafurile acestei boli de răspândire intergalactică au confirmat. Da, doamnelor și domnilor, DRAGOSTEA ESTE O BOALĂ!
Era cazul să fie recunoscută oficial și să nu ne mai ascundem după deget. Cu toții am suferit și încă suferim de această boală incredibil de contagioasă (slavă Domnului!). Unii subiecți au spus că primul simptom este o formă aparte de artimie a inimii: se oprește în clipa îmbolnăvirii cu necruțătoarea boală. Celelalte simptome descriu paraziți stomacali care se manifestă sub formă aripi de fluture, cauzând lipsa poftei de mâncare, insomnii care nu cauzează oboseală, hiperactivitate în baie, amețeli în apropierea altor persoane, pierderea concentrării pe perioade lungi de timp în cele mai nepotrivite momente. Cei bolnavi spun că pe interiorul pleoapelor li se imprimă chipul persoanei care i-a îmbolnăvit, devenind obsedați de această imagine, umblând foarte des cu ochii închiși și devenind extrem de distrași. Pierderile de memorie sunt acuzate de subiecții care s-au vindecat cu fraza: ”Ce dracu’ ai? Te-ai îndrăgostit?”
Apoi, odată pus diagnosticul (se acceptă și autodiagnosticarea), se dă cumplitul verdict: nu există nicio cură cunoscută de om sau animal. Subiectul se abandonează bolii și trăiește cu ea în cea mai dulce suferință din câte există în lume. E o dependență asemănătoare cu drogurile care se potolește doar cu apropierea de omul care face obiectul dependenței, iar unii subiecți au devenit impulsivi, geloși și, nemaiputând suporta chinurile, și-au găsit alinarea sau sfârșitul sărind de pe clădiri înalte…
Oricum, vești bune vin tot din partea celor care au trecut prin experiența îmbolnăvirii, unii chiar de mai multe ori: deși nu există tratament, această afecțiune trece de la sine în intervale mai mult sau mai puțin regulate, dar, în medie, nu mai mari de patru ani. Nivelul serotoninei pompate dinspre inimă spre creier, grav dezechilibrat de parfumul, gesturile, părul sau degetul mic de la picior al obiectului îmbolnăvirii, se micșorează și revine la normal în timp. O fi ea inima puternică, dar se plictisește/obișnuiește repede cu binele.
Cu toate astea, unii dintre subiecții atinși de boala îndrăgostirii spun că nu ar avea nimic împotrivă s-o retrăiască de cât mai multe ori. Alții, mai sceptici, cred că totul este o conspirație mondială: ”Haide, dom’le, să fim serioşi! Nu ştiu ce să mai scoată în faţă. Nu cumva găsesc şi vreun antidot şi ne obligă să-l cumpărăm?”
Bolnavilor!!!
Tweet
Ştiam că undeva, prin trecutul nu foarte îndepărtat, „cercetătorii” au descoperit faptul că dragostea durează doar 3 ani. Acum, dacă tot au declarat-o boală i-au mărit şi perioada de manifestare? :))))
Cât se plictisesc unii…
Dragostea trebuie masurata in intesitate si abia apoi temporal.A si mai e ceva….Dragostea absoluta nu e facuta pentru noi, muritorii.
Hm, ori dragoste multa ori dragoste lunga dar mai putina… Nu-i bun
Culmea e că nu m-am vindecat nici astăzi. Am boala asta de prin 1986. Din fericire,n-am putut maligniza prin căsătorie,astfel că mă simt condamnat să sufăr aproape toată viața.
Din fericire,psiholog amator fiind,i-am descoperit și un tratament complex acestei afecțiuni. Și anume,pragmatismul realist,concentrarea pe eficiența profesională și îndepărtarea încet-încet de sursa bolii și de media aeriană prin intermediul căreia se transmite.
Ca toate medicamentele,și acesta are un preț foarte piperat,așa că foarte puțini oameni și-l pot permite: și anume,uscarea sufletului. Nu merită încercat!
Bună ziua. Vă mulţumesc că v-aţi pierdut timpul preţios urmărindu-mi blogul.
Contrar opiniei generale,după cum aţi reuşit să vă daţi seama,m-am ,,îmbolnăvit” şi eu de acestă ,,afecţiune”-îşi merită numele,vine de la romani. Şi bine faceţi că o luaţi în râs (în pumni) cu toată seriozitatea,fiindcă merită.
La mine durează din 1997,deşi partenera de atunci s-a ,,despărţit” de mine cu un simplu şi,aş zice ştrengăresc ,,altădată”,care,se înţelege,data aceea nu a mai venit.
Dar nu-i nimic,că m-am îndrăgostit din nou cu foc şi pasiune,de data aceasta însă nu doar de un obiect(iv) anume,ci direct de dragoste.
Şi mă vindec îndrăgostindu-mă chiar de … mine.
Dumnezeu să vă binecuvânteze.