Bitte schön, weekend-ule!

N-am prea dat pe „acasa” in weekendul asta. Oricum aici nu e wireless nicaieri si intr-un fel asta a fost bine pentru ca as fi avut tendinta sa fiu cu nasul in telefon cautand ceva care nu mi-a lipsit absolut deloc cat n-a fost. Conectarea asta la lume are nevoie de o pauza ca sa stim apoi cum si ce filtram din toate informatiile care vin spre noi.

In primul rand, as vrea sa va zic ca in weekend au fost maxime de 14-15 (hai 16 la soare) grade sambata si 9 grade duminica, zi in care a turnat o ploaie marunta si rece de-ti intra in oase. Eu am venit cumva pregatita, caci am stat geana pe meteo in ultima saptamana, dar nimic nu te poate pregati cu adevarat sa-ti fie stricat singurul weekend pe care il petreci intr-o tara straina cu prietenii tai. „So ist das leben”, gen.

Vineri, in prima zi, am umblat prin centrul vechi al orasului. Am prins o vreme cam inchisa, asa ca nu era aglomerat, mi-a dat chiar senzatia de liniste si de boem. Peste toate troneaza biserica evanghelica-luterana care iti ia respiratia cu frumusetea ei.

Vinerea muzeele au intrarea libera pentru oricine le calca pragul. Noi eram aproape de Muzeul de Istorie, asa ca ne-am pierdut printre anii Germaniei. Ai voie sa pozezi ce vrei – fara blitz. Pana la urma, ca sa vezi un muzeu trebuie sa fii acolo, nu conteaza cate poze vezi.

Imi place foarte mult ca totul este interactiv. Printre expozitii gasesti sertarele in care ai lucruri asemanatoare diferitelor perioade, de imbracat, de mirosit etc.

Sambata am fost sa vizitam Primaria Noua a orasului – i se spune noua desi e are vreo 100 de ani, ca sa faca diferenta intre fostul Rathaus care dateaza de pe la 1400. A fost reconstruita dupa Al Doilea Razboi Mondial, impreuna cu aproape toata Hanovra care a fost puternic afectata.

In interiorul cladirii (unde intrarea este libera si te poti plimba in weekend printre holurile cladirii si unde veneau mirii sa-si faca pozele de nunta), existau 4 planuri ale orasului in diferite perioade ale istoriei. Asa aratau in 1945 aproape toate cladirile:

In fata cladirii este un mic lac si o pajiste absolut fenomenala. Daca era cald, era plina de lume. Si iata ca si vremea inchisa are avantajele ei

Pe drum pana acolo am vizitat si o biserica pe care au decis s-o lase asa cum a ramas dupa razboi, in amintirea acelor vremuri. De altfel, intr-o discutie cu prietenul meu neamt, mi-a spus ca in timpul scolii li se inducea ideea ca sunt poporul german e vinovat de tot ce s-a intamplat in timpul Razboiului si ca mereu vor fi nevoiti sa traiasca cu aceasta vina. Lucru care mi se pare incorect – nu generatiile actuale sunt vinovate. Da, au nevoie sa cunoasca toata istoria asta si sa nu o mai repete in veci, dar nu sa traiasca cu o vina care nu le apartine. Daca doriti, voi detalia cu alta ocazie.

Dupa Rathaus, am stat pe malul lacului din apropiere cu un wurst la gratar in fata si c-o rata si-un porumbel in dreapta. Pana si pasarile nemtesti sunt amabile

Seara am petrecut-o cu prietenii la care am venit in vizita, am baut un pahar de vin bun si am jucat board games pe care le poti imprumuta de la biblioteca.

Cand ne-am trezit duminica afara erau 7 grade. Si asta pentru ca ne-am trezit pe la 11 jumatate. Maxima zilei a fost de 9 grade. Cu toate astea, ne-am facut curaj si am plecat cu umbrele si cu inca o bluza pe stilul ceapa la Celle. Acest orasel medieval, aflat la 25 de minute de Hanovra m-a cucerit chiar si pe ploaia caineasca ce cadea pe noi.

In centrul orasului se afla Palatul Ducal, care a adapostit primii conducatori ai ducatului Hanovra si a fost leaganul marilor familii regale ale Europei de mai tarziu. In poza, dovada incontestabila ca mi-am cumparat umbrela si inca nu am pierdut-o 😀

In Palat functioneaza Muzeul Rezidenz, la fel de interactiv si de prietenos. Istoria lor e cam complicata, dar iti mentine atentia cu tablouri care vorbesc, obiecte pe care poti sa le porti, sa le mirosi, sa te joci, sa le asculti. De altfel, le-a placut atat de mult de mine, ca m-au facut regina peste toti aiuritii din Celle.

Apoi ne-am plimbat prin centrul vechi si medieval al orasului Celle care este adorabil si ale carui case vechi de la 1600 sunt in perfecta stare, chiar daca unele sunt mai strambe si cauta parca sa se odihneasca.

Si pentru ca orasul era medieval, am mancat la un restaurant cu specific, acolo unde nu exista furculite, lumina este mica iar hangita raspunde la „Scuzati-ma” cu „Pentru ce sa te scuz?” dar mancarea este delicioasa.

In rest, voi ce mai faceti? 😛