Aparat dentar – 2 ani mai târziu

Mai nou, luna august aduce și o nouă aniversare pentru mine: încă un an de când am aparat dentar. Acum o săptămână am fost la Green Dental plină de speranță deoarece mi se spusese că ne apropiem de final și un ultim control putea să dea sentința mult așteptată: „E momentul să-l scoatem!”

Din păcate, încă nu a fost cazul. Chiar dacă dinții s-au aliniat, se pare că mușcătura mea încă nu este perfectă, era corectă în proporție de 80% și după doi ani niciuna dintre părți nu era dispusă să renunțe: ortodontul nu mi-a recomandat asta, deși aș fi putut să iau decizia să îl scot acum și să mai port vreo 6 luni o gutieră specială. Adevărul e că după ce devine parte din tine de atât de mult timp, a face un compromis din nerăbdare mi se părea chiar absurd. Așadar, am acceptat să mai port o lună și să reevaluăm ulterior. Mi s-au dat niște elastice diagonale (se prind de măselele de jos și de caninii de sus), mi s-au schimbat arcurile și în partea de sus mi-au înlocuit elasticele individuale pe bracheți cu un elastic continuu. M-au durut toate ca acum 2 ani, toate schimbările au fost neplăcute, dar durerea s-a ameliorat în câteva zile.

Până la urmă: ce e interzis cu aparatul dentar?

După doi ani în care am încercat destule, pot spune că nimic nu este interzis. Viața merge înainte la fel după o perioadă de adaptare. Am mâncat măsline, alune, gumă (nu din aceea moale care se întinde, ci pastile), pâine prăjită, orice fel de fructe (mai puțin să mușc direct din mere, din cauză de neeficiență, nu neapărat de durere), coji, nuci… orice. Singura dată când mi s-au dezlipit bracheții au fost datorită mușcăturii mele care îmi presa direct dinții de sus de bracheții metalici de jos, lucru care s-a rezolvat cu înălțătoare de ocluzie – plombe supradimensionate.

În rest, totul e absolut la fel, nimeni nu observă, nimeni nu se holbează, absolut nimeni nu râde, nu se vede în fotografii, nu deranjează la somn, la mancat, la pupat, la nimic. Life goes on. Ăăă… mint! Zâmbesc mult mai mult și mult mai larg.

E drept, igiena riguroasă e obligatorie: spălat pe dinți mult mai des, nu neapărat după orice masă, dar de preferat, am mereu periuța la mine și la fiecare jumătate de an am fost la profilaxie.

Aparatul Safir mi s-a părut cea mai bună alegere pe care am făcut-o: nu se pătează, nu își schimbă culoarea, e foarte rezistent (au căzut atunci cei metalici, nu cei Safir) și mai ales, e foarte discret.

Ce mi s-a părut cel mai interesant în tot procesul?

Ați crede că îndreptarea dinților, dar la asta mă așteptam. Când mi-am văzut mulajul original nu l-am recunoscut ca fiind al meu. Eram atât de obișnuită cu noua aliniere încât nu mai știam de la ce pornisem…

Știam că se vor îndrepta, nu am avut niciun dubiu și nici nu m-am mirat când s-a întâmplat asta, ci mai degrabă schimbarea unor trăsături ale feței. Atunci când se reglează mușcătura, întreaga osatură a feței suferă niște modificări, unele mai rapide, altele mai subtile, dar cine nu te mai vede luni la rând n-o să-și dea seama exact de ce arăți diferit, dar o să insite pe asta.

Am auzit și de la alte prietene care au avut aparat că una dintre întrebările cele mai frecvente era: ”Ai slăbit?” când tocmai mai puseseră un kilogram și asta pentru că odată ce se simetrizează fața, totul devine mai echilibrat, pomeții devin mai proeminenți și mai bine definiți, iar senzația că ești mai frumos, mai slab etc se datorează egalității între cele două părți ale feței: ochii la același nivel, nas chiar pe mijlocul feței, buze simetrice. Sună SF, dar da, un aparat dentar poate face o mică operație estetică fără bisturiu. În SUA se numește facelift dentistry și ei promit că-ți iau câțiva ani de pe chip.

Sper că în trei săptămâni să primesc vestea bună, dar dacă e nevoie să mai stau, o să mai stau. Până atunci, port cu religiozitate elasticele respective, chit că mă cam enervează și simt presiunea, simt cum îmi trag de maxilar și îi mișcă poziția. Ortodontul mi-a spus că îmi va aduce o schimbare în plus pe chip: o bărbie mai puțin adâncă. Nu m-am gândit niciodată la asta, dar se pare că acea cută dintre buze și bărbie va fi mai mică și mai discretă. Aștept să văd diferența. Deocamdată, după prima săptămână simt cum e tras maxilarul în față și mai la dreapta, dar nu mă doare nimic. Procesul e lent și nedureros, iar a fi conștient de schimbările din corpul tău pe măsură ce se întâmplă e mereu interesant.

Revin cu acest subiect luna viitoare (sper), să vă povestesc despre cum e viața de după… aparat.

Foto: Braces by Shutterstock