Aducem mulțumirile direct la sportivii români de la Londra

M-a luat valul aseară. Am stat cu sufletul la gură și cu inima cât un purice când am văzut exercițiul Alexandrei Raisman la bârnă și am lovit cu pumnul în masă, speriindu-mi noii colegi de la job când am văzut că, în urma contestației, a obținut un punctaj mai mare decât al Cătălinei Ponor, luându-i medalia de bronz.

Am strigat ”Stai!” la exercițiul la sol al Cătălinei și m-am aflat într-o încordare a nervilor cum numai marii sportivi o transmit celor de acasă. Eram convinsă că, deși și Raisman a avut un sol bun, se va face dreptate în lume și o va întrece, luându-și astfel revanșa împotriva nedreptății de la proba anterioară. Aproape că am urlat când am văzut nota și am simțit că am cazut și eu odată cu Sandra la ultima diagonală. Ne rămăsese doar speranța că o medalie de aur pierdută pe tabelă, dar nu în inimile noastre, va fi compensată cu bucuria de a vedea două gimnaste minunate pe podium.

N-a fost să fie. Cu toate astea, aseară a fost cea mai intensă experiență a Olimpiadei pentru mine și, pe această cale, aș vrea să le mulțumesc. Să le mulțumesc celor care ne-au adus medalii, dar și celor care au concurat și au dus munca lor de ani de zile în fața reflectoarelor, a camerelor de filmat, în văzul lumii întregi.

Noi, cei de acasă, nu știm mereu cum să ne purtăm cu sportivii noștri și, din cauza situației tulburi în care ne aflăm, alinarea noastră stă în mândria de a ne vedea pe podium, în mult prea rarele ocazii în care ne auzim imnul și de ne vedem steagul. Sportul a ajuns unul din refugiile bucuriei de a fi român și, fără să vrem, am pus prea multă presiune pe cei care ne reprezintă la Londra. Iar când se întâmplă asta, mai facem greșeli – îi judecăm, uităm să le mulțumim doar pentru performanța de a fi ajuns acolo, între marile puteri ale lumii, dintr-o țară unde banii și condițiile de antrenament ar fi subiect de râs între ceilalți participanți.

Vă mulțumim! Vă mulțumim că ați participat, vă mulțumim că veți fi acolo,  vă mulțumim că ați câștigat pentru noi, pentru voi și iertați-ne dacă vom greși. Nu e vina nimănui în particular, asta ne-a mai rămas și nu știm mereu cum să ne purtăm.

Va veni încă unul de-al nostru – Chinezu, acest român cu nume de străin, să vă arate un steag de care suntem mândri. Va fi fermecător pentru că va aduce România acasă, sau va aduce ”acasă” la Londra, alături de Gerovital. Primiți mulțumirile noastre, sunt din suflet, așa cum ne-am priceput.