23/ #100happydays
Inițial am zis că o să scriu pe Facebook, dar apoi am decis să las asta aici:
N-am mai alergat din noiembrie, de la ziua Anei Maria. Când mi-a zis ea și toată lumea că e ca un drog, am crezut că exagerează.
Mi-era dor, îmi cam sfârâiau tălpile și nu mă gândeam vreodată că voi prinde așa de mult drag de un obicei sănătos. Nu atât de mult încât să ies la prima alergare când nu s-a dezghețat încă lacul și încă mai vezi niște pete de zăpadă în parc.
Mai mult, nici nu visam ca la prima alergare să-mi bat recordul de distanță, chiar și așa cam încet cum a fost. Până acum m-am jucat, dar pentru anul acesta am pus alergatului și un scop precis, pentru că funcționez mai bine așa: semi-maraton la toamnă. 21 de kilometri care cine știe cum o să ajung să-i fac. După prima încercare sunt mai încrezătoare puțin. Se poate 
Foto: Running by Shutterstock
Tweet
Bravo! Sa nu lasi febra musculara pe care probabil ca o sa o ai maine sa te descurajeze
Mm, nu cred ca o sa fie asa grav. Am facut si yoga zilele astea si eram cumva incalzita corect
Hehe! Azi am (re)iesit si eu cu fetele mele in parcuri. Acelasi sentiment: lacul inghetat, pete de zapada, racoare la 8 dimineata…
Am fete care vor sa faca semimaratonul. Fete care vor face semimaratonul. Congrats si spor(t)!