Perspectiva schimbă călătoria

Discutam aseară cu o doamnă tare simpatică despre cum privim lucrurile când ajungem să le înţelegem sau după ce am învăţat ceva nou. Ea îmi spunea cum ştie copacii după coajă şi cum nu mai poate merge la o plimbare prin parc fără să îşi spună în minte numele tuturor pomilor de pe alei. Exact aşa cum am început să privesc păsările prin ochii lui Doru Panaitescu şi văd mai mult decât vrăbii şi porumbei, sau felul în care se serveşte o cafea după cursul de latte art.

Am auzit o discuţie între doi prieteni care au fost la acelaşi eveniment de săptămâna trecută unde s-au călcat nişte sute de persoane în picioare. Au stat la aceeaşi coadă şi în aceeaşi aglomeraţie, dar aveau moduri diferite de a prezenta aceleaşi defecte, filtrate prin propriile lor limite şi valori.

Acum o lună, colegii mei din bar de la Planters mi-au explicat cum e structurat barul şi în ce ordine stau băuturile şi ustensilele ca să le fie mai uşor să servească un client în timpul cel mai scurt. Îmaginaţi-vă că nu mai pot intra într-un bar fără să inspectez critic tot ce se întâmplă. Acelaşi lucru mi se întâmplă la hoteluri şi conferinţe sau când aud de săli de fitness.

Lumea se modelează cu fiecare nouă informaţie şi experienţă, combinată cu valorile noastre de până la acel moment sau propriile noastre suferinţe. De aceea ne vindecăm de vechi temeri, îndrăznim lucruri noi, ne simţim mai siguri pe noi sau pur şi simplu interpretăm diferit în lumina noilor cunoştinţe. De aceea oraşele devin din ce în ce mai mici şi după o vreme poţi merge prin casă cu ochii închişi ca să mergi la baie noaptea.

Aşa e şi cu oamenii – când îi cunoşti mai bine, se apropie de sufletul tău sau se îndepărtează cu fiecare nouă zi.