Varianta 3.0

Vă mulțumesc tuturor pentru urările de ziua mea!

Mă copleșește în fiecare an câți oameni se gândesc la mine atât de frumos, cu urări atât de calde, atât de personale care mă fac să devin foarte conștientă de mine. Ziua de naștere poate fi un moment în care ți se poate dezvălui, dacă ești atent, cum te privesc cei din jur, ce știu despre tine și devine, după caz, un moment de reflecție despre interacțiuni și planuri viitoare. (Mai) ești așa cum te văd ei?

A mai trecut un an, am schimbat și prefixul, dar nu am simțit nevoia unui bilanț, nu am tras linii importante sub care să-mi strâng concluziile. Mai am multe sensuri de învățat despre lume, despre mine, despre cum să fiu mai prezentă, cum să iubesc și mai tare, cum să râd și mai cu poftă, cum să fac mai mult bine sau cât mai puțin rău, cum să mă minunez de nou, cum să îmi păstrez entuziasmul (sau să îl renasc mereu) și ce să fac ca să mă bucur cât mai des de lucruri simple.

Nu voi face liste cu lucruri pe care le-am învățat până la această vârstă. Dacă am învățat ceva până la această vârstă e că multe dintre lecțiile acestea acumulate într-un an sau zece, se pot schimba în câteva ore, că reacțiile și gândurile se modelează mereu, că principiile majore și obiceiurile nu au aceeași formă în timp și că doar eu mă pot trage la răspundere pentru ce e în mintea mea în prezent, nu în trecut – pentru că nu-l pot schimba, și nici în viitor – pentru că nu-l pot controla.

Dacă e să dau sfaturi totuși de la ”înălțimea” celor 30 de ani este să fiți serioși, dar să nu vă luați atât de tare în serios, să învățați, să acumulați, să fiți brici, să vă folosiți orele cu sens și importanță, dar să vă bucurați de timpul pierdut.

Vă sunt recunoscătoare pentru fiecare gând bun în parte!