Cine n-are bătrâni să-și cumpere

O să fim cu toții bătrâni și o să ne fie greu…

Văd aici în Drumul Taberei mai mulți bătrâni decât am văzut vreodată la un loc. Poate la bunici la țară să fi fost, dar tot părea că suntem mai mulți nepoți. Ori așa vedeau ochii mei atunci?

Văd mulți bătrâni, nu toți bunici, unii doar în vârstă. Nu toți singuri, unii au încă pereche. Respirând greu, cu gurile căscate, parcă să înhațe cât mai multă viață din jur, cu priviri rătăcite, aproape speriați de ce se întâmplă în jur. De două ori mai atenți la ce stație e, ce autobuz vine, dacă trece vreo mașină la trecerea de pietoni. O atenție care te sperie și pe tine și care amintește de cea a unui copil lăsat singur pe-afară.;

Văd bătrâni care își duc și își aduc neobosiți nepoții de la grădiniță, indiferent de ce dureri au. Care vin de la poștă, în așteptarea pensiei mizere din care supraviețuiesc și  din care le rămâne și de napolitane pe care copiii nu le mănâncă. Îi văd venind de la cimitir, unde le sunt soții, prietenii, părinții, unde le șoptesc lângă morminte să îi aștepte până vin. Bătrâni care nesocotesc orice avertisment și se aventurează la orele amiezii, pe călduri infernale, să care plase pe roți, pungi, sacoșe de rafie, venind de la piață, unde se târguiesc până la ultimul leuț.

Văd bătrâni care nu vor să le cedezi locul în autobuz, dar se reped când se eliberează unul, oftând de durere. Domni cu pălărie și pantaloni crem ce discută în fața blocului nostalgii politice. Doamne cu permanent care dezbat aprig emisiuni de zi și impresii despre medicamente.Văd peste tot bunici care aleargă nătâng după cei mici care o zbughesc ca din pușcă la cea mai mică neatenție, dar îi ceartă blând când îi prind.

Sunt oameni care își dedică întreaga viață muncii, iar senectutea nu le aduce liniște, ci o și mai mare tulburare: lipsa banilor, bolile, grijile, plictiseala, singurătatea. Se spune că unele vieți încep în scutece și se termină tot așa. Cât suntem tineri, încercăm mereu să ne maturizăm și ne jucăm între noi. Când ajungem la bătrânețe dăm iar în mintea copiilor și ne jucăm tot cu ei.’

Voi fi și eu bătrână… Îmi doresc să fiu o bunică înțeleaptă, blândă, veselă și pricepută. Îmi doresc să nu mi-o ia vremea înainte cu mult și să știu cu ce se joacă nepoții mei. Vreau să am ceva din bunica Ioanei și din străbunicul Oanei și să moștenesc puterea de muncă a bunicilor mei iar tot ce mi-au transmis deja să folosesc așa cum e cel mai bine.