4 iulie – Upstairs At The White House

Sunt într-o pauză de lecturi mai grele și obișnuiesc să aleg ceva ușurel, ori un roman polițist, ori o biografie, ori o carte despre domeniul meu de activitate.

Dar de data asta, căutând pe Amazon, am găsit o carte care mi-a atras atenția: Upstairs At The White House – My Life with the First Ladies, scrisă de J.B. West, unul dintre responsabilii de protocol de la Casa Alba în timpul administrațiilor Roosevelt, Truman, Eisenhower, Kennedy, Johnson și Nixon.

Face o descriere caldă, dar sinceră despre viața la Casa Albă și construiește portretele Primelor Doamne în relație cu modul în care se ocupau de casă, stilul adoptat pentru redecorări și reamenajări, organizarea evenimentelor, dar și în relație cu familia și cu personalul de la Casa Albă. Atinge, prin ele, și personalitatea Președinților, dar și evenimentele majore la care a asistat sub acoperișul Casei Albe: de la Pearl Harbour la Războiul din Vietnam. Suntem purtați discret prin partea cea mai agitată și mai tensionată a istoriei SUA, istorie de care a depins, în anumite momente, cea a lumii.

Deși știe și a văzut multe, West se limitează la o poveste foarte corectă, nu e o carte care să știrbească în niciun fel imaginea agreată de poporul american a familiilor prezidențiale, dar prin modul de a relata, te apropie de Primele Doamne, exact cât ar fi lăsat și ele să fie cunoscute: cu mici detalii intime, dar nu compromițătoare.

Portretele Primelor Doamne se succed odată cu alegerile și cu mai-celebri lor soți, dar unele au făcut o impresie mai puternică asupra autorului, pe atunci angajatul lor. Poate datorită faptului că a fost Primă Doamnă timp de 11 ani, dar și pentru că era tânăr și l-a învățat foarte multe, Eleanor Roosevelt este o figură impresionantă nu doar în istoria SUA, ci și în mintea lui West. L-am simțit apropiat personal și mult mai candid creionând-o pe Jackie Kennedy care l-a uimit în multe ocazii cu capacitatea ei de a se adapta și de a se impune cu eleganță și stil peste orice tip de problemă.

Mult mai liberă și mai amuzantă decât a lăsat să se vadă în mod public, Jackie a încercat mereu să le aibă pe toate: copiii, soțul, cariera, stilul și relaxarea între toate acestea. A vrut să fie model pentru America și să lase impresia unui efort minim, însă soarta îi rezervase un rol de model suprem pentru demnitate și suferință discretă. A încercat să aducă cât mai mult din educația familiei Bouvier și Kennedy în Casa Albă și să creeze noi trenduri: arta, cultura și stilul erau pe primele locuri, drept pentru care începutul anilor 60 au fost printre cei mai infloritori ai Casei.

Jackie a avut un scop important în redecorarea de la Casa Albă, după ce în timpul administrației Truman a fost renovată complet, doar fațadele originale rămânând în picioare. A vrut să facă din Casa Albă mai mult un muzeu decât o casă de protocol și să aducă mai multe piese istorice, fără să aibă neapărat un stil unitar, dar unul care să reflecteze întreaga sa istorie și toți președinții care au ocupat-o.

La final, ca să își finanțeze ultimele detalii (bugetul era limitat, așa că a lucrat mai mult pe donații private și bani proprii) a făcut acest film pentru CBS care i-au dat 10 000 de dolari pentru dreptul de difuzare și astfel a terminat toată treaba înainte de începutul următoarei campanii prezidențiale.

Vă recomand cartea dacă sunteți puțin pasionați de istorie sau de biografii. Se citește în 2 zile

PS. Dacă doriți să citiți mai multe despre vestitul costum Channel purtat de Jackie în ziua asasinării sau despre brandingul unui mandat prezidențial prin stilul ei personal.

Foto: Casa Albă by Shutterstock