Ziua 2 la Rowmania

Dincolo de festivăluirea necesară la Rowmania (cursele pe canotci la Lacul Ciuperca, expozițiile, proiecțiile de filme, concertele fanfarei, ale comunităților locale) și spiritul general care a curpins Tulcea pe timpul evenimentului, ieri am evadat câteva ore ca să descoperim ce mai are acest oraș de oferit turiștilor în afară de un punct de plecare spre Deltă. Așa am ajuns într-un loc unde doream de mult să merg și despre care auzisem numai lucruri bune: Acvariul Tulcea din cadrul Muzeului Deltei Dunării.

Am intrat așteptându-mă să văd niște peștișori și am ieșit impresionată și cumva plină de speranță că se fac lucruri frumoase pentru educație în toate colțurile țării. Acvariul este extrem de distractiv și interesant pentru copii și adulți deopotrivă. Am văzut pești de foarte aproape, le-am studiat ochii, solzii, aripioarele și cozile cum n-am mai făcut-o până acum. La sturioni e un tunel de sub care îi poți vedea înotând deasupra ta, ceea ce, să recunoaștem, nu vei apuca să vezi niciodată în viața ta. Nu atât de clar, nu așa aproape. Poate o să râdeți, dar am avut un moment real și destul de profund de apropiere și înțelegere a naturii, ceea ce vă recomand și vouă din când în când ca să înțelegem cu toții că suntem un tot unitar și natura nu ne servește noua ca specie, ci invers.

Muzeul e aproape de faleză, intrarea e 15 lei. Din păcate, încă există mentalitatea românească învechită despre fotografii și infama taxă. În loc să lase oamenii să-i promoveze cu un selfie pe Facebook și un album frumos făcut…  Nu de alta, dar nici pagina lor de Facebook nu e mai generoasă cu acest aspect. Ale mele n-au ieșit prea bine pentru că am avut doar telefonul la mine, iar peștișorii se mișcă non-stop, dar dacă știe cineva cum se numește peștele acesta cu bot de cățel aș fi recunoscătoare

Foarte aproape de acvariu, se află Muzeul de Etnografie și Artă Populară care este un exemplu perfect de loc sfințit de om. E un tânăr muzeograf acolo care face minuni în a povesti despre tot ce se află acolo. Au chiar și un mic basm din părți ale poveștilor românești la început, ca să intri în atmosferă. Poți afla despre populațiile din zona Dobrogei, despre port, despre obiceiuri, despre semnele cusute pe ii, ștergare și alte țesături.

Mi-a plăcut mult semnul ”Oglinda Apei” care e o stilizare a unei pietre aruncate pe luciul apei, un semn specific zonelor dobrogene.

La expoziția exterioară am văzut, pentru prima oară, deși cam târziu, o… tocilă. Este un instrument de ascuțit lame de cuțite (coase, topoare, etc) , asta știam, dar n-o văzusem în pietre și lemn până acum. Iat-o! 😀

Muzeul de Etnografie își așteaptă răbdător renovarea, dar eu v-aș recomanda să mergeți acum. E ceva special în munca depusă acolo pentru o experiență cât mai interactivă și mai plăcută.

De ce merită să mergem la concerte live?

La asta mă gândeam aseară în timp ce urmăream urcând pe scenă pe cei de la Pasărea Rock. După ce a început concertul mi-au trecut prin minte o mulțime de motive, din care majoritatea nu pot fi reproduse aici din cauză de emoție la fața locului.

În primul rând, pentru că la concertele românești cel puțin, ai șansa să-ți vezi artiștii preferați de foarte aproape.

Apoi, când ai ajuns acolo, le poți vedea bucuria de a cânta în fața unui public, iar Pasărea Rock a avut asta din plin.

Ai ocazia să cânți cu ei, să-i aplauzi și să te audă, să-i chemi la bis, să împărtășești cu ei bucuria melodiilor tale preferate.

Îi motivezi astfel să compună, să înregistreze, să meargă mai departe, să fie din ce în e mai buni, fie că sunt preferații tăi sau nu.

***

Mi-a plăcut mult formula rock a Păsării Pheonix. Am crescut cu ei și fac parte din cultura mea muzicală, iar nuanța rock și măiestria noilor alăturați mi se potrivește mie cea de acum, la fel cum folkul mi s-a potrivit mie celei de acum aproape 20 de ani.

Tweet