Vinerea de film – Leviathan

Leviatanul este o creatură marină mitică prezentă în Vechiul Testament. Cuvântul a devenit sinonim cu orice monstru marin uriaș. În literatură, de exemplu Moby-Dick de Herman Melville, leviatanul are sensul de balenă uriașă și este descris în Cartea lui Iov.

Filmul Leviathan este o reinterpretare modernă a parabolei lui Iov, în Rusia de azi, la fel de actuală ca întotdeauna, despre bogatul nemilostiv și sărmanul Iov:

”un om bogat care se imbraca in porfira si in vison, veselindu-se in toate zilele in chip stralucit.
20. Iar un sarac, anume Lazar, zacea inaintea portii lui, plin de bube,
21. Poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului; dar si cainii venind, lingeau bubele lui.
22. Si a murit saracul si a fost dus de catre ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul si a fost inmormantat.”

Doar că în filmul lui Andrey Zvyagintsev nimeni nu are Dumnezeu, nimeni nu e doar rău sau doar bun, ci plutesc cu toții între stări confuze, ca niște bețivi (ce sunt), iar nimeni nu-și recuperează viața cu adevărat, nimeni nu se mântuiește. Se sugerează lipsa credinței, nu neapărat a celei religioase, dar cel puțin una sprijinită în repere morale. Secătuiți de speranță, oamenii se frâg iremediabil.

Începutul filmului face un zoom-in dintr-un spațiu nedefinit, natural, chiar mirific direct spre mizeria și sărăcia vieții locuitorilor unui orășel de coastă, apoi se deșfășoară tulburător pe parcursul a două ore și jumătate și face un zoom-out perfect simetric ce dă senzația unei povești atemporale, o felie de viață oarecare, la fel cu mii și mii de altele ca ea.

Viața liniștită a fermierului Nikolai este pusă în pericol de o brută de politician corupt și bogat care face legea în regiune și care decide să-și extindă afacerile ilegale pe pământurile lui Nikolai. Avocatul său de la Moscova, Dimitri, încearcă să-l ajute, dar alături de soție, prieteni și chiar copilul său, toți cad victime colaterale ale acțiunilor celorlalți, în jurul acestui episod. Deși într-o strânsă legătură, personajele mi s-au părut extrem de greu de clasificat, toți trecând prin bine și rău, toți confuzi și impulsivi.

Leviathanul – scheletul balenei albe – mi s-a părut a fi simbolul societății sterpe și a statului care îi înghite pe toți, dar este în continuare putred și fără scop, tronează peste nefericirile trecute, prezente și viitoare.

Filmul câștigat Globul de Aur la secțiunea de film străin și s-a bătut cot la cot cu Ida la Oscaruri. Culmea e că deși ilustrează statul ca monstru, a fost finanțat în parte de ministerul rus al culturii…

Ce e mai rău din toate e că veți recunoaște influențele slave din societatea românească și poate vă veți întrista și mai mult decât subiectul în sine. Dar trebuie văzut.