noah-poster-lead-photo

Vinerea de film – Arca lui Noe

Victimă a marketingului american. Asta scrie pe mine după acest film. Am auzit f mult vorbindu-se despre el, a deschis cu o sumă fabuloasă în primul weekend în SUA și am zis că o fi ceva de capul lui. M-am setat așteptări limitate cu care e safe să pleci la un film de box office care a făcut furori printre americani, fără pretenții de capodoperă, normal. Să fim sinceri, în ultima vreme, toate filmele de acțiune unse cu toate alifiile 3D m-au lăsat destul de rece. Să spunem că Gravity a fost mai răsărit pentru că l-am văzut la IMAX și imaginea a fost spectaculoasă.

Ce mi-a dat speranță ințial e că l-am văzut la 10 jumătate seara, la Plaza România și era plin! Mi-am spus că oamenii ăștia sigur știu ceva și vin pe recomandări serioase, articole citite sau măcar pe vizionări ale trailerului, ceea ce eu nu am făcut, dar sigur m-ar fi păcălit. Filmul începe bine, povestea are potențial, e Russel Crowe acolo, nu bătrânelul iubitor de animale, ci un semi-încuiat ușor războinic, dar cu vocea lui de care sunt puțin topită și într-un setting destul de ciudat. Apoi apar în poveste niște îngeri pietrificați care sunt din cu totul alt film, dar să zicem că nu sunt cea mai mare problemă, copiii cresc aproape peste noapte, apar tot soiul de planuri greu de urmărit, emoțional, SF, biblic, mistic, războinic, grotesc etc care te obosesc și care contribuie prea fragmentat la deznodământ.

Efectele speciale nu m-au dat pe spate (poate și pentru că Movieplex din Plaza are niște ochelari buni de aruncat, mătuiți și scorojiți), nici sunetul n-a ieșit în evidență, dar cel mai tare m-au dezamăgit actorii. Practic, vina nu e în totalitate a lor: dialogurile au fost atât de proaste, iar dramatismul reacțiilor dus la extrem, încât la un moment dat mi s-a părut că e un film cu replici furate de la Liz Taylor în anii 50 – scena cu soția lui Noe care îl roagă să renunțe la planul din arcă, nu vă spun mai multe. A fost dureroasă. Am sperat că Anthony Hopkins poate salva ceva, dar n-avea ce pentru că a avut un rol de umplutură: dacă nu era Matusalem, putea fi un vis sau un drog ceva și   nu se schimba nimic. Probabil cea mai mare dezamăgire a fost Emma Watson. Puteau foarte bine s-o pună pe fata din Twilight, efectul era identic: când prea dramatică, când inexpresivă. Văd că toată lumea o laudă la premiere, dar despre cum se îmbracă, nimic despre rol. Mai e și un băiat de-al lui Noe care e un model mult-prea-păpușel și nu mă puteam uita în ochii lui. Noroc că n-a avut decât vreo 5 replici.

Vă așteptați să vedeți animăluțe? Luați-vă gândul, apar niște porumbei și niște funduri de gazele. N-am văzut nicio girafă :(

După ce că e cum e, durează și 139 de minute, iar în ultimele, bine trecute după miezul nopții, cei din sală râdeau de-a dreptul de film, făceau glume, își dădeau palme, pfoai, nu creed. Ema Watson naște în 10 minute de două ori din poziția șezut și apoi se plimbă cu copiii pe arcă. Deh, tinerică… O mulțime de inadvertențe, chiar și după Biblia plină de SF-uri.

Ce mi-a plăcut totuși? E o secvență prin care Noe explică cum Creatorul (nu spun niciodată Dumnezeu) a făcut lumea în 7 zile și e un montaj pe fastforward despre evoluție – Big Bang (suflul Creatorului), atomii, energia, universul vast cu galaxii, formarea Pământului și a Lunii, separarea apelor de uscat, evoluția animalelor de la pești, la amfibieni, la dinozauri, la mamifere, la maimuțe și apoi la Om. Am văzut ceva asemănător la emisiunea Cosmos, pe National Geographic, foarte orientat pe știință. Poate din masa fanaticilor care cred că ziua lui Dumnezeu are 24 de ore ca a noastră, mai înțeleg câte ceva și acceptă că suntem parte din tot ce s-a plămădit, fără modelări din lut și coaste… Mi s-a părut de asemenea interesantă și abordarea pro vegetariană și felul în care ar trebui să înțelegem rolul nostru pe Pământ – ca parte din intreg, nu ca stăpâni absoluți care duc lumea spre distrugere prin cosumerism nesustenabil. Probleme de când lumea.

E de văzut dacă vreți să vă ucideți două ore jumate din timpul vostru. Dar mai bine mergeți la Festivalul Next – acolo sunt filme ”ca-n viață” de scurt și mediu metraj. N-o să vă uite Creatorul în sala de cinema și chiar o să plecați cu ceva util în cap. The end.


  1 Comentariu

  1. Andreea D.   •  

    Chiar mă bătea gândul să mă duc, auzisem numai de bine despre film dar, la fel ca la toate filmele hiper-lăudate, cred că îl voi evita la cinematograf.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *