Vinerea de film – 3 în 1

Cum perioada care tocmai se încheie a fost mai lejeră și am avut mai mult timp să citesc, dar să și văd câte-un film mai răsărit.  Nu prea multe căci am avut mai mult spor la citit și la frecat menta, însă am văzut trei despre care aș vrea să vă spun.

12 Years a Slave

Proaspătul laureat la Globurile de Aur, secțiunea dramă, produs de Brad Pitt și regizat de Steve McQueen mi-a plăcut, m-a impresionat și l-am declarat bun pentru gustul meu. Chiwetel Ejiofor în rolul talentatului și istețului Solomon face un rol foarte bun, Lupita Nyong’o e ca o comoară proaspăt descoperită și povestea te prinde de la început: Solomon e un negru liber care își câștigă existența cântând la vioară până în ziua în care este înșelat, răpit și vândut pe plantațiile de bumbac. Acolo este bătut, torturat, umilit și toate atrocitățile la care au fost supuși sclavii. Brad Pitt își face apariția salvatoare într-un rol episodic care, de altfel, e foarte bun.

Ce nu mi-a plăcut la acest film e că deși totul e destul de corect, de studiat… eu am mai văzut filme despre sclavie și, în afară de violența mult mai evidentă, n-am reușit să le diferențiez prea tare. Mai degrabă îmi amintesc un film cu Halle Berry ca fiind fata unei sclave și care ajunge o doamnă. Așadar, mi-a plăcut, însă nu porniți cu așteptări prea mari.

The Butler

Pe tot parcursul filmului îmi tot revenea gândul că seamănă, într-un anume fel, cu Forrest Gump: Cecil Gaines ajunge de la plantația de bumbac la Casa Alba și în mijlocul unor evenimente de mare importanță pentru istoria SUA. Nu Președinte (asta cu președintele negru apare mai târziu după cum știți), ci majordom și, pe parcursul a trei decenii servește opt președinți și vede cum se scrie istoria Americii, mai ales cea privind drepturile negrilor.

Forest Whitaker face roluri foarte bune, dar aici mi-a plăcut și mai mult. Plus că soția lui e Oprah! Ccil trece prin toate administrațiile prezidențiale despre care tot s-a vorbit, întărind legendele despre președinți, dar și cele despre ale unor personalități precum Malcolm X și Martin Luther King prin intermediul fiului său activist. Cecil trăiește trei istorii care îl au pe el în comun: cea a fiului său care, prin lupta lui consecventă și dureroasă pentru familie, reușește, alături de mulți alții din generația lui, să aducă ”problema negrilor” mereu pe masa de lucru a Președinților pe care o vede Cecil și din perspectiva lor, urmând să izbândească la final, dar și cea a iubirii dintre el și soția lui care se transformă în timp.

E o poveste frumoasă, cu multe straturi, cu un personaj central care evoluează într-un mod destul de interesant. Cred că va fi eclipsat de alte filme, dar dintre cele trei de aici, mie mi-a placut cel mai mult, chiar dacă nu s-a regăsit în nominalizările de Oscar.

Wolf of Wall Street

Îmi pare rău dacă voi dezamăgi pe cineva, însă mie nu mi-a plăcut deloc. Mi s-a părut că Gatsby n-a murit, ci s-a reîncarnat mai petrecăreț, mai hotărât, cu petreceri mai dezmățate, nu înecate în șampanie, ci în cocaină. Jumătate de film e sexy, cealaltă… nu știu pentru că de pe la minutul 85 m-a lovit o plictiseală teribilă pe care n-am putut s-o înfrânez încă 100 de minute. L-am oprit pentru că nu pare să aducă vreun final spectaculos. Mă voi uita, dar pot să jur că se termină exact cum presimt. M-am uitat. Am avut dreptate.

Pentru ce merită totuși? Pentru rolul lui Leonardo. Bietul, Oscarul îl ocolește inexplicabil și ar fi interesant dacă l-ar lua, dar un film controversat și un actor de Oscar? Nu știu ce să spun, îmi doresc să fie așa, deși, personal, cred ca ar fi o uriașă supriză. Construiește un personaj extraordinar, așa cum ne-a obișnuit și a făcut suportabil acest film semi-X-rated.

Trivia: conține cuvântul Fuck sau variații ale acestuia de 569 de ori.

Până la Oscaruri, o să încerc să le văd pe toate cele nominalizate. Sunt în special curioasă de cel cu Meryl Streep și Julia Roberts.

Foto by Shutterstock