Vinerea de film–Condamnat la viață

”Condamnat la viață” e cel mai scump film românesc de până acum și se vrea a fi și cel mai bun. Gerard Depardieu și Harvey Keitel sunt două nume mari care ar veni să întărească declarația curajoasă de PR de pe site-ul oficial.

Bazat pe nuvela lui Titus Popovici– ”Moartea lui Ipu” filmul redă povestea lui Theodore (Depardieu), un soldat francez rămas într-un sătuc de la 1945. Ipu e considerat nebunul locului si e prieten cu Alex (Bogdan Iancu), un puști trimis de mama lui la țară, departe de bombardamentele din oraș. În momentul în care Alex descoperă un soldat german mort, toată localitatea se tulbură, iar soldații germani ocupanți amenință că, dacă făptașul nu se predă, îi vor sacrifica pe 10 dintre mai marii satului. Aceștia încearcă să-l convingă pe Ipu să-și asume vina, promițându-i o înmormântare plină de onoruri, iar el acceptă doar dacă primește ”un preview.” De aici e spoiler, așa că nu vă mai spun decât că s-au filmat două finaluri și s-a ales varianta care a nemulțumit pe unii.

Povestea e simpatică, chiar înduioșătoare, amuzantă exact cât e nevoie și m-ar fi prins dacă nu m-ar fi chinuit de parcă mă frigea scaunul de cinema: filmul e dublat, căci actorii vorbesc engleză, dar nu toți și, din păcate, din bugetul acela mare n-au reușit să îmbine insesizabil sunetul cu imaginea. În afară de Depardieu și puștiul român care e promițător, jocul celorlalți actori a lăsat de dorit, iar adaptarea după nuvelă mi s-a părut ușor forțată pe alocuri, în special la dialog.

Bogdan Iancu, pe care l-am cunoscut după proiecția filmului, ne-a mărturisit că a juca alături de Depardieu și Keitel a fost o experiență pe care n-o va uita și că a învățat multe de la ei, așa că-l așteptăm pe ecran după ce termină școala, să vedem cum și ce pune în practică. Depardieu face un rol foarte bun, după așteptări, însă, din păcate, filmul nu l-a ajutat mai mult.

Dacă vă e dor de Sighișoara care devine un sătuc din Al Doilea Război Mondial și vreți să vedeți o poveste cât de cât emoționantă, merită. Personal, eu nu l-am primit cu mare entuziasm, dar poate că aveam eu nevoie de un film care să mă scuture mai mult.

Dacă tot veni vorba… Am văzut Argo săptămâna trecută și sunt foarte dezamăgită de Academie. Povestea e cusută cu ață albă și fosforescentă: propagandă americană cu nemiluita! Are meritele lui, Ben Affleck e frumușel, dar foarte fad așa că am adormit cu succes. De două ori. Am mai pățit așa și cu Cloud Atlas care a fost primul film de la care am vrut să plec înainte să se termine.

În weekend văd și Silver Linings Playbook și presimt că nici Jennifer Lawrence nu mă va convinge. Oare sunt într-un impas al filmelor? Is it me?