BlankAngelWing.png

Trei.

Aș scrie postul ăsta în fiecare an. Nu doar ca să onorez amintirea unor ființe cu atât mai aproape de perfecțiune acum, ci și ca să îmi reamintesc cât de mult s-a schimbat totul în jurul meu din acel moment. Puțini suntem cei care nu suntem marcați de o amintire dureroasă, dar, pentru că viața merge mereu înainte, cei care rămân s-o trăiască sunt datori să profite mai mult de ea ca oricând. Pentru că asta am învățat de la ele și pentru că lecția grea pe care ne-au dat-o nu e despre tristețe, ci despre o mare bucurie.

Să te bucuri de fiecare răsuflare.

Să te bucuri când deschizi ochii în fiecare dimineață.

Să te bucuri când te doare, pentru că înseamnă că ești viu.

Să te bucuri când vezi fericirea altora mai mult decât ai ști s-o faci pentru tine.

Să te bucuri că poți învăța mereu ceva nou, că îți poți întinde aripile cum vrei, chiar dacă pare imposibil.

Să te bucuri că privești în ochii cuiva care te iubește și să îți deschizi inima oricât de mult poți.

Să simți. Să te minunezi. Să nu-ți pară rău.

BlankAngelWing


  2 Comentarii

  1. Pingback: Frica mea cea mai mare | Claudia Tocilă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *