Țara nu arde
Cea mai bună dovadă că autoritățile nu se așteaptă ca noi să luăm atitudine cu privire la subiectele zilei e relaxarea forțelor de ordine.
Aseară, pe la 22:30, pe bulevardul Tineretului, doi polițiști stăteau pe mijlocul trotuarului cu trupurile întoarse spre o scară de bloc. Râdeau pe înfundate ca doi copii. Nu-mi dădeam seama dacă vorbeau cu cineva sau se uitau la ceva anume, căci unul dintre ei părea mai concentrat și celălalt îl îndemna. Apoi se porneau pe un râs scurt, ca doi elevi din fundul clasei.
Așteptam să mă apropii să văd despre ce râd. Până la urmă, despre ce ar putea să râdă doi polițiști în timpul serviciului? De un coleg? De un infractor blocat între niște zăbrele de la parter?
Am ajuns într-un final în dreptul lor, curioasă nevoie mare. Am încetinit pasul și am oprit muzica ca să prind toate detaliile. Dar ce mi-a fost dat să văd a depășit orice așteptare…
Unul dintre polițiști, cel concentrat, avea un pointer tip laser, din acela cu care se joacă copiii. Punctul roșu era proiectat pe un perete unde o pisică sărea de zor în direcțiile indicate.
M-am oprit în spatele lor aproape zâmbind. Unul dintre ei s-a întors încurcat și și-a dus mâna la chipiu, verificându-mi zâmbetul: era acolo.
– Cu ce ne mai ocupăm și noi, nu? Asta voiați să spuneți?
Aș fi vrut să le zic ceva de banii contribuabililor, dar până la urmă… ce aveau de făcut? În cartier era pace, oamenii se uitau la TV.
plăcerea lucrurilor mici…
Ce sa faca si ei, sarmanii, daca nu au de lucru. De ce sa se ai de infractori, de ce sa patruleze? Mai bine se joaca cu laserul pe bloguri, ca si asa leafa merge.
Nu exista cultura muncii.
Ce ma distreaza si pe mine e ca si eu am scris bloguri in loc de blocuri 😀
Ce ma distreaza si pe mine e ca si eu am scris bloguri in loc de blocuri prima oara 😀
Pingback: Recomandari blogosferice feminine