E pur si muove

Si poate ca toata vorbaraia noastra pe internet va duce undeva. Poate revolta virtuala si nervii pe care ni-i exprimam si varsam pe unde apucam si peste oricine o sa schimbe ceva, cat de mic. Ultimele doua subiecte fierbinti au pus in miscare o parte a Romaniei, pentru prima oara majoritar in aceeasi directie: aceea de a constientiza ca avem probleme care ne ajung la os si ca avem voci pe care le putem folosi.

Da, voci pline de argumente sau de fanatism pro si contra, dar care, la finalul zilei, accepta ca avem ceva de rezolvat impreuna.

Si mai e ceva: am ajuns in punctul in care nu mai poti spune ca nu stiai. Sau ca n-ai avut de unde sa te informezi. Internetul a oferit libertatea pe care presa a bagat-o in buzunar alaturi de fabuloasele bugete.

Nu m-am exprimat pana acum dar:

1. Sunt impotriva exploatarii miniere de la Rosia Montana.

2. Nu mai putem convietui cu animale care vagabondeaza si ne ucid copii.

Pentru Rosia putem sa mai dam din taste pana cand, poate, ni se va organiza un referendum si atunci toti cei care ne dam cu parerea va trebui sa parafam asta si sa facem un minim de efort real. Cautati imagini de la proteste, de la fotografii care surprind lucrurile frumoase, nu de la cei cu mintea ingusta.

In povestea cu cainii pot spune doar singurul lucru la care m-am gandit ieri: daca acela era copilul meu, innebuneam direct si va scapam pe toti de caini cu mainile goale. Asta o spun in calitate de femeie fara copii, daca as mai fi fost si mama, nu cred ca puteam sa ma exprim elegant pe-aici.

Si totusi poate internetul chiar va misca ceva, dar apoi va fi nevoie sa finalizam cu noi insine si asta s-a dovedit mereu a fi un punct slab.


  2 Comentarii

  1. Pingback: Recomandari blogosferice feminine

  2. Irina Radu   •  

    Atunci cand banii repartizati pt solutionarea unei probleme se evapora in mod misterios si sistematic, nici de data asta nu cred ca se va rezolva ceva

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *