lights-camera-action-large-msg-13178291607.jpg

Scenarita, boala de care suferim cu drag

“Scenarii ne facem cu toții, indiferent dacă obiectul scenariului răspunde sau nu la ele. Asta e partea cea mai bună” spunea ieri un prieten de-al meu. Mă întreb dacă vi se întâmplă și vouă – să elaborați mici scenarii, uneori demne de un film, în care voi să treceți prin foc și pară, prin suferințe sau bucurii de poveste și la finalul căruia să vi se îndeplinească cele mai ascunse dorințe?

Când eram mai mică și nu puteam dormi, îmi imaginam cum băiatul de care îmi plăcea nu vine să mă tragă de cozi, ci să îmi fure un pupic. Când eram la liceu, îmi derulam sub pleoape scenariul perfect în care voi întâlni băiatul de care mă voi îndrăgosti. Îi atribuiam calități remarcabile și niciun defect. Decorul întâlnirii noastre nu era mereu unul romantic, dar întotdeauna demn de o ecranizare. N-a fost să fie ca în filmele din capul meu, dar prima mea îndrăgostire merită și acum măcar un scurt metraj.

După prima dezamăgire în dragoste, îmi construisem din durere un alt scenariu, cel prin care EL se va răzgândi și va vedea cu ochii ăia blânzi că a greșit. Asta chiar n-a fost să fie, dar s-a dovedit, de dragul dramei, că i-a părut rău.

Uneori, scenariile astea păcătoase, care ne țin departe de frământările vieții reale, ne alină și ne dau o speranță falsă care e bună, măcar în seara în care adormi pierdut între visul tău și visul somnului. Un scenariu bun, la vremea lui, vindecă fals suflete sfărâmate și crește speranțe deșarte, dar vremelnic adevărate.

Un scenariu cu happy-end poate că nu se îndeplinește după îndicațiile Regizorului, dar ajunge la arhiva viselor și în locul suferințelor aduce în scenă Imaginația. Dacă e unul bun și insistent, poate fi o ciornă pentru Oscarul pe care ni-l dorim cu toții. Aveți grijă ce visați: într-o bună zi, Studioul va striga: Acțiune!

lights-camera-action--large-msg-13178291607


  7 Comentarii

  1. gabriel   •  

    hm..nu stiu daca e bine sa visezi prea mult..uneori visezi atat de mult incat te poti rupe de realitate, si Fat Frumos sau Ileana pot trece pe langa tine, fara sa observi….

    scenarii, toti si-au facut..si isi fac..dar trebuie sa ai taria sa le adaptezi dupa viata reala..si nu invers..

  2. gabi   •  

    hm..nu stiu daca e bine sa visezi prea mult..uneori visezi atat de mult incat te poti rupe de realitate, si Fat Frumos sau Ileana pot trece pe langa tine, fara sa observi….

    scenarii, toti si-au facut..si isi fac..dar trebuie sa ai taria sa le adaptezi dupa viata reala..si nu invers……

  3. Claudia   •     Author

    Gabriel, cand v-am indemnat eu sa visati doar cai verzi pe pereti toata ziua? Pai normal ca suntem oameni de actiune! :)

  4. Laura   •  

    Mie mi-au placut atat de mult scenariile pe care mi le faceam in cap, ca mi-am zis la un moment dat „hai sa ma fac regizor!”. Si asa am facut. :)

  5. Claudia   •     Author

    @Laura Ha! cat de tare :) poate iti dau sa regizezi si filmul meu biografic cand o sa imbatranesc :))

  6. Costin   •  

    Scenariul sau imaginatia e cel mai rar dar pe care il poti avea. Daca te cunoaste cineva mai bine decat tine, aceea e imaginatia. Iti prezinta problema, iti gaseste solutia, te indruma. Palpabil? Real? Ce e mai real decat senzatia pe care o ai atunci cand visezi? Daca realitatea se rezuma doar la ce e palpabil atunci traiesti intr`un vis.

  7. Pingback: Scenarita | BiziLizi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *