Săptămâna în care nu am fost româncă
După Cipru, parte a vacanței destinată pentru relaxare, bronz și regăsiri, m-am intors pentru câteva ore la București ca să refac bagajul cu haine pentru zone mai nordice, cu destinația Amsterdam.
Aș vrea să precizez încă de la început un lucru pe care l-am observat în reacțiile tuturor când le spuneam de Amsterdam: ”aaa, știm noi ce-o să faci pe-acolo…” Oameni buni, Amsterdamul e cea mai liniștită capitală din lume! Da, centrul acela e animat de gură cască și de oameni care mănâncă ceva dulce și beau multă apă, însă fără petreceri zgomotoase, fără dramă, fără desfrâu, ci mai degrabă moderat, turistic, consumabil. Nu e mai mult de ce vedeți prin fotografii sau prin programele de travel. Desigur, e ceva inedit, interesant și nu e pentru pudici sau conservatori, dar pentru cine se așteaptă la chefuri monstru și orgii pe stradă sau mai știu eu ce, sunt gata să îi stric fantezia.
În schimb, Amsterdamul e ofertant pentru toată lumea, de la mic la mare: muzee dintre cele mai interesante, pentru toate gusturile. De neratat Van Gogh, chit că e destul de scump (15 euro intrarea, 5 euro ghidul multimedia – care btw rulează pe un smartdevice pe Android), muzeul de știință Nemo care e pentru copii, teoretic, dar unde noi ne-am distrat cot la cot cu blonzii lor mici, muzeul de brand Heineken care te face fan bere pe viață, mai multe ture de canale ca să poți acoperi toată istoria orașului și locurile cheie. Toate te implică 100%, schimbând experiența muzeelor plictisitoare cu poze și scris mărunt într-un colț. Muzeul Diamantelor e pentru orientare generală, dar pe mine m-a dezamăgit un pic pentru că toate sunt replici
Altfel, olandezii par că n-au nicio grijă pe lume. Sunt tare amabili și zâmbesc des, însă te lovești repede de senzația că zâmbetele lor nu sunt autentice, ci doar politicoase, mai mult pentru sănătatea lor mintală – cu cât ești mai drăguț, dar detașat de cineva, cu atât ai șanse să ți se întoarcă atitudinea. Și, la drept vorbind, te mai poți răsti la cineva dacă îți zâmbește calm și înțelegător?
Apropo de asta, am văzut o scenă în tramvai între vatmaniță olandeză și o turistă nemțoaică. Cea din urmă a avut o problemă cu biletele și, în corectul spirit german, nu s-a lăsat până nu i s-a făcut dreptate: a luat-o la rost pe vatmaniță cu argumente și cu replici tăioase până și-a făcut voia. Aș fi crezut că e nervoasă rău și că mai scapă și-o înjurătură spre final, însă când s-au lămurit, nemțoaica a băgat capul în cabina vatmaniței ca s-o privească în ochi și și-a cerut scuze zâmbind. Evident, gestul i s-a întors și au continuat liniștite. Imaginați-vă cum ar fi decurs această scenă la noi…
E un oraș scump, dar merită: toate funcționează la minut, perfect logic, fără prea multe erori. Toată lumea vorbește engleza, sunt dispuși să ajute turiștii care le tranzitează orașul și le încurcă circulația cu bicicletele. E aproape ireal cum au transformat un oraș într-o uriașă pistă de bicicliști chic: bicle colorate sau ruginite, pe tocuri sau în șlapi, cu cărucioare de copii sau de cumpărături, bărbați în costum și bătrâni… toată lumea pedalează! Poate de aceea n-am văzut olandezi cu burtă? Mai ales că mâncarea lor e excesiv de calorică: waffles cu zahar mult și frișcă sau dulceață peste, cartofi cu maioneză și imprumuturi de la toate bucătăriile lumii.
Revenind la titlu, din cauza noii mele culori de păr de după soare și a frunții bronzate, oriunde mă duceam să întreb sau să cumpăr ceva, eram întâmpinată cu olandeza. Vorbeam în engleză și apoi mă întrebau: Sweden? Britain? Polland? Russia? Ba chiar și Spania (??!), dar niciodată Europa de Est. Când le spuneam România, rămâneau destul de surprinși și mă mai măsurau o dată cu privirea. Aș putea să mă mut acolo, aș trece repede drept localnică.
Și totuși, n-aș putea. Când m-am întors azi acasă de la serviciu, am avut un sentiment de bine. Așa cum o fi sărmana noastră țară – cam brutală uneori, cam nepoliticoasă, cam kitchoasă pe alocuri și dezordonată balcanic, e acasă. Asta pățesc după fiecare călătorie. Ce să spun: cozonacul bate la fund waffele.
Tweet
hai, jură-te că-ţi place mai mult cozonacul decât waffles-urile olandeze.
asta pentru ca n-ai mancat niciodata cozonac de la mama mea. nimic din cuptor nu e mai bun pe lume.
Eu prefer sa am parte de un zambet fals si distant in Amsterdam decat un raspuns in doi peri dat de un / orice vanzator frustrat in Bucuresti. Iar cozonacul il primesc prin prieteni care vin in vizita.
Evident, fiecare dintre noi doi stie ce e mai bine pentru sanatatea lui mintala si pentru sufletul lui, de asta eu sunt aici si tu esti acolo.
Nu nu, eu sunt aici si tu esti acolo 😉 ca totusi, de aici ai plecat.
Eu primesc extrem de rar raspunsuri in doi peri, probabil ca e important si cum interactionezi tu cu cei din jur. E mereu usor sa dam vina pe tara, pe altii, pe sistem.
Este mereu usor sa judeci fara sa stii povestea din spate.
Eu dau vina pe urmatoarele, intr-o ordine total aleatoare:
– pe faptul ca sistemul de invatamant actual este total neadaptat mediului in care traim. Acum nu mai sunt necesari robotei care sa invete fara sa gandeasca, societatea cere oameni capabili sa genereze idei noi ca sa se poata adapta la viteza societatii. Scoala romaneasca nu te invata asa ceva, te invata sa fii o drona.
– pe faptul ca cea mai mare parte din Politie nu isi face treaba in mod corespunzator. Poate ca totul porneste de la salariile mizere pe care le au. Ca sa ii transformi in incoruptibili ar trebui ca riscul generat de acceptarea unei mite sa depaseasca beneficiile ei.
– pe faptul ca sistemul medical a ajuns la pamant, iar medicii sunt platiti cu niste salarii de spalator de podele. Oamenii care ar trebui sa salveze vieti sunt pe ultima treapta a societatii.
– pe faptul ca am fost transformati intr-o natie de importatori si toata productia interna este la pamant. Cum poti sustine o economie interna cand tu nu produci nimic si un procent destul de mare din banii castigati de romani se duc in afara tarii?
– pe faptul ca turismul romanesc este la pamant, un procent destul de mare dintre turistii romani preferand sa-si cheltuiasca salariile in afara tarii, pentru ca tara nu le ofera ce ar putea sa le ofere.
– pe faptul ca oamenii care ar fi trebuit sa aiba grija de evolutia tarii dupa Revolutie au preferat sa-si indese in buzunarele proprii cu ambele maini in loc sa schimbe mentalitatea oamenilor indobitociti de comunism. Ar fi trebuit sa inceaoa cu restabilirea increderii romanilor in semenii lor, in intarirea ideii ca doar impreuna vom reusi sa facem ceva mai bun, nu vor veni americanii sa ne salveze.
Ar mai fi de zis, dar in afara de astea Romania e o tara minunata. Pe care pentru moment as vrea sa o vad doar in vizite scurte, restul timpului preferand sa mi-l petrec intr-o tara in care sa fii corect si intergru este un atu, nu o povara. Nu exclud varianta sa ma intorc in tara daca voi putea ajuta la dezvoltarea ei, dar pentru moment prefer sa stau departe si sa asimilez ce pot.
Eu n-am judecat pe nimeni, tu ai presupus asta. Eu ma bucur pentru cei care reusesc afara si n-am incercat vreodata sa conving pe nimeni ca la noi e mai bine. N-o fi, dar mai conteaza si cum reactionezi.
1. sistemul de invatamant asta ”neadaptat” inca scoate pe banda rulanta olimpici si robotei de nasa si ibm. Conteaza si sa vrei.
2. cu politia sunt de acord.
3. partial si cu sistemul medical, dar doctorii nostri, atunci cand sunt platiti, sunt mai competenti decat ai lor, pacat ca n-au salarii si aparatura pe masura cunostintelor si competentelor.
4. cu asta nu esti la curent si mai bine taceai http://stirileprotv.ro/stiri/financiar/cursul-euro-a-coborat-sub-4-4-lei-isarescu-romania-a-iesit-din-perioada-de-tranzitie.html
5. nici nu vin altii sa le ia locul, ci prefera sa plece si sa ”stea departe” si sa vada Romania in vizite scurte.
Acum, vorba ceea – Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista. Mai avem de tras, dar n-o sa murim nici de foame, nici de grija altora.
tu daca esti multumit acolo, f bine pentru tine. Nu vad de ce incercam sa ne convingem reciproc ca am reusit in viata cu alegerile pe care le-am facut. Eu nu m-as muta in Olanda, tu ai facut-o si ti-e bine, nu te-a pus nimeni sa te justifici. Despre ce vorbim?
Eu vorbesc pentru ca sunt pe aici singur cuc si ma plictisesc. Tu ce scuza ai?
Acum, la modul mai serios, eu vorbesc pentru ca am cu cine. Prefer sa discut idei de genul asta cu oameni inteligenti decat sa-mi petrec timpul altfel. Imi place sa vorbesc in contradictoriu, genul asta de conversatie genereaza idei noi. Nu sustin ca am dreptate, pentru ca dreptatea nu exista. Asta este punctul meu de vedere, frumusetea e ca nu incerc sa te conving de nimic si nici nu trebuie sa ai acelasi punct de vedere ca al meu.
Olimpicii care ies nu ies pe banda rulanta cam ce procent din numarul elevilor care sunt in invatamant reprezinta? Nu stiu daca stii, dar olimpicii astia sunt pregatiti special pentru olimpiada si nu urmeaza programa normala de invatamant. Care a fost rata de promovabilitate la bac anul asta? Nu varfurile dau valoarea unei societati, ci omul / elevul de rand, „cei multi”. Pentru ca ei sunt cei care muncesc zi de zi pentru economia tarii respective. Olimpicii respectivi cu care toata lumea se mandreste sunt exceptiile, nu regula. Faptul ca 10 oameni sunt capabili sa obtina medalia de aur la o olimpiada nu inseamna ca invatamantul romanesc functioneaza, ci inseamna ca sunt ei super destepti si merita aprecierea noastra.
Uau, dupa 20 de ani Romania a iesit din perioada de tranzitie si dupa 25 de ani am fost capabili sa exportam mai mult decat am importat. Unde nu eram eu bine informat? Cand ai intrat ultima data intr-un magazin si ai vazut produse predominant romanesti? Eu as vedea lucrurile altfel: nu sa ne luptam in import si export, ci sa producem pentru uz intern. Dar cati romani au incredere in produsele fabricate in Romania.
Eu sunt multumit aici, dar sunt nemultumit ca tara in care am crescut si in care, de bine, de rau, am primit o educatie se duce usor, dar oarecum sigur, de rapa. As veni cu cea mai mare placere sa inlocuiesc dinozaurii care ne conduc dar momentan nu se lasa dati la o parte, as face parte dintr-o noua Revolutie, dar nu simt ca in momentul asta as putea face vreo diferenta. Prefer sa stau aici, sa mai invat cum au reusit altii sa aiba o economie atat de puternica si, poate, intr-un viitor incert, sa ma intorc in tara in care m-am nascut si sa aplic ce am invatat prin straini.