Sâmbăta de teatru – Studii despre iubire
Zilele trecute, Moș Crăciun a trecut pe la mine cu un cadou de teatru pentru voi. Am auzit că se cunoaște cu regizoarea Chris Simion (sunt prieteni sau nu știu cum, probabil că are și Moșul nevoie de sfaturi de regie în seara cea mare :p) și mi-a pus deoparte 4 bilete pentru data de 20 decembrie la Teatrul de pe Lipscani la o nouă piesă de-a ei.
Acolo se va juca oficial pentru prima oară, deci în super avanpremieră, spectacolul STUDII DESPRE IUBIRE. Cu doar o săptămână înainte, această piesă s-a jucat la un festival în Dortmund, Germania și a făcut valuri printre participanți. Piesa este scrisă de Chris Simion după eseul lui Ortega y Gasset, în manieră teatru – dans, pe muzica lui Tiger lillies, promite să fie grav ironic și plin de umor.
În piesă joacă Carla-Maria Teaha, Irina Strungareanu și Denis Bolborea.
Lucrurile stau în felul următor: i-am spus Moșului că voi fi spiridușul lui și vă fac cadou toate cele patru bilete dacă îmi spuneți ce vă face să iubiți teatrul. Atât. Să vedem și noi ce lucruri mai avem în comun 
Hai, să strângem comentarii până miercuri pentru tragerea la sorți. Biletele se dau câte două, deci vom avea 2 câștigători. Succes și abia aștept să citesc răspunsurile voastre.
Foto: Teatru by Shutterstock
Tweet
In primul rand pasiunea pentru a merge la teatru am descoperit-o anul trecut cand am revenit in Bucuresti. Obisnuiam sa merg des in facultate, insa dupa terminarea ei m-am reintors cativa ani in Ploiesti iar acolo stagiunea este foarte saraca in piese noi, din pacate.
Insa, cum spuneam, anul trecut am revenit si am reinceput sa merg la teatru cu prietenele mele. Am vazut piese cunoscute, piese in debut, am cunoscut actori si m-am delectat cu piese care mi-au ramas in suflet. Cu fiecare piesa de teatru vazuta ma simt mai implinita, ma incarc de energie pozitiva si ma face sa patrund cumva intr-un univers frumos, unic pe care ajung sa il indragesc.
Ultima piesa de teatru vazuta a fost „Super-fericitii” la Teatrul cel mai Mic si in seara asta merg la Teatrul Mic la „Visul unei nopti de vara”.
Mie-mi place sa vad (si ma minunez de fiecare data de) cum reusesc actorii sa transmita atata emotie si atatea trairi. Cum lasa grijile si intamplarile din vietile lor deoparte si vin sa ne incante pe noi, spectatorii; cum se transforma in alti oameni, pentru noi. Adica…sunt oameni si ei, au si ei zile mai bune si mai rele, dar nu lasa sa razbeasca pana la noi problemele personale. Si uite asa e o situatie de win-win: pe noi ne incanta si ne fac sa ne detasam de cotidian, iar ei lasa pe planul doi grijile personale si sunt alti oameni, pe durata spectacolului. E fascinanta transformarea aceasta (din noi si din ei)!
Multumesc mult de raspunsuri, dragelor! Aveti mail
piesa este foarte slaba, cu multe scene de dans fara noima, dialoguri putine si fara sens.
nu recomand!
Eu nu obisnuiesc sa spun ca filmele sau piesele sunt slabe. Faptul ca nu ti-a placut tie nu inseamna automat ca e slaba…