Să conversăm împotriva uitării
Eu am făcut un liceu umanist, profil bilingv engleză. Asta însemna că făceam tot atâtea ore de engleză câte făceam de română, plus franceză, care, deși am o pronunție foarte bună, nu s-a lipit prea mult de mine și latină. ”Alea iacta est” este cam singura frază care mi-a rămas în cap.
Ei, și cum învățam noi multă engleză – dimineața, la prânz și seara acasă, începusem să deprindem competențe de limbă și gramatică din ce în ce mai fundamentate și, poate cel mai important semnal că ai învățat o limbă străină: să îți formulezi ideile direct în limba respectivă. Asta însemna că la un text așa cum e acesta, eu gândeam direct în cuvintele pe care voiam să le scriu pe hârtie, fără să le mai trec prin filtrul traducerii.
Cu toate acestea, atunci când ni s-a adăugat o oră cu o tânără americancă de la Corpul Păcii, ne-am dat seama că eram cumva departe de a stăpâni și conversația. Era, în mod firesc, mult mai simplu să scrii foarte complex decât să povestești ceva live cu un vocabular bogat și să exprimi tot cu lux de amănunte. Așa că atunci când povesteai ceva, foloseai timpurile cele mai ușoare, cuvintele cele mai uzuale și propoziții scurte. Skye, căci așa o chema pe blonduța cu zâmbet larg care ne-a dezghețat conversația, a făcut minuni cu noi. Gândurile nu ni se mai îngrămădeau prin ușița îngustă a timpului scurt în care puteai să-ți ordonezi cunoștințele și, spre sfârșitul celor doi ani petrecuți cu noi, legam conversații lungi, fluente și bogate.
Când am dat examenul Cambridge, aveam casa tapetată cu post-it-uri galbene cu cuvinte noi și rare (ca în Bruce Almighty, dacă vă mai amintiți). Cu toate astea, îmi amintesc un singur cuvânt, cel care era lipit pe interiorul șifonierului: ”parched” care s-ar traduce ”extrem de însetat.” Interesting turn of events, ca să zic așa, mai ales de când lucrez la AQUA unde potolesc senzația de ”parched” 
După liceu, conversația efectivă în engleză s-a limitat exponențial, limitându-mă la a mă uita la filme fără subtitrare și a da indicații străinilor pe străzile Orașului. Mi-e dor să vorbesc cu cineva în engleză și, dacă nu m-aș fi uitat la seriale și nu aș fi ascultat versurile melodiilor, probabil că vastele mele cunoștințe dispăreau pe rând exact cum s-au dezlipit post-it-urile de pe pereți.
Pentru mine și pentru alții ca mine, o prietenă mi-a recomandat EnglishConversations.ro. Adică te înregistrezi și, un schimbul unei sume (cam mici având în vedere beneficiile), discuți cu o persoană pe Skype despre teme date, ajutându-te astfel să-ți reclădești capacitățile de a vorbi limba engleză. De încercat, în special dacă lucrezi cu străinii sau ți-e milă de tot ce-ai învățat
Din pacate de multe ori te strica si mediul unde o folosesti, incepi sa deprinzi apuncaturile celor din jur. Cum ai zis tu daca nu o folosesti e rau, ca o uiti, insa mai e si factorul de mediu.
Un exemplu, jocurile online, am pratic si eu cativa ani si ce sa vezi, acolo lumea e „eficienta” in conversatie, fie din lene, dar de cele mai multe ori provine de la cei ce nu cunosc limba si incerc sa o foloseasca putin, dar o pocesc. Cand sunt multi dinastia, incepi si tu, si sunt sigur ca nu se manifesta numai in comunitatile de jocuri online.
Intr-un timp incepusem si eu sa zic „I go afk” in loc de „I’m going afk” sau alte forme. La fel „I do something_here” si multe chestii de genul. Desi mai ma joc din cand in cand, chit ca imi ia mai mult sa scriu prefer sa folosesc varianta corecta, o sa ti se pare ciudat dar uneori pierzi jocul din asta, unele chestii care se fac la secunda, insa eu zic ca merita decat sa incepi sa vorbesti o limba de balta.
Yup … cam asa am patit si eu (tot liceu umanist am terminat – filologie intensiv enegleza, cu 7 ore de engleza pe saptamana, cultura si civilizatie in limba enegleza, tot ce se putea in engleza) Dupa liceu, lucrurile s-au diluat, partea de engleza pe care o folosesc acum este mai mult bussiness, iar in ceea ce priveste conversatia obisnuita … friendly … hmmm , cred ca am aceleasi sentimente ca tine : mie- dor sa vorbesc cu cineva in engleza :)))
@bitpsychobyte: Sunt de acord cu tine: o comunitate care te forteaza intr-un anumit fel sa folosesti engleza e ceva mai bine decat sa nu vorbesti deloc. Dar una e sa scrii si alta e sa vorbesti.
@Corina Dumitru: Numai cei care au studiat/vorbit engleza mult timp stiu ce-nseamna acest „dor” de engleza. 😉
Multumesc, CLaudia! O informatie super-utila. Chiar discutam zilele trecute cu cineva despre frustrarea pe care o am ca nu pot exersa conversatia in engleza pe cat mi-as dori. Prin lipsa exercitiului am pierdut deja bruma de franceza pe care o stiam…