Ritual de sesiune (II)
Vă povesteam ieri de momentele mele din sesiune, mai precis despre poziționarea în spațiu a celor 4 studente, toate în același an, la 3 facultăți diferite. Problema majoră nu era unde învățam, ci cum. Uitându-mă puțin în urmă, cred că și ce învățam sau de ce, dar astea sunt alte probleme.
Începeam mereu să citesc cu două săptămâni înainte de sesiune pentru examenele cele mai grele și cu 4-5 zile pentru cele mai ușoare. Fiecare curs era numerotat și cărțile primeau propriile lor foi pe care îmi notam ce era mai important. Având o memorie vizuală, mi-era simplu să urmez firul logic după cum ar fi apărut pe o coală A4 decât într-o carte. Fiecare curs avea dosarul lui și stilul de muzică preferat sau liniștea totală, după caz. Domnul Clayderman (să-i dea Dumnezeu viață lungă!) a fost mereu tovarășul meu de suferință, fie că dădeam foile odată cu ritmul, fie că-mi alinam orele nedormite în surdina notelor mângâietoare.
Căci, vedeți voi… eu învățam exclusiv noaptea, în special în focurile sesiunii. Pe la 9-10, mă aprovizionam cu cafea, ciocolată, portocale și multă răbdare, iar când răsărea soarele îmi aminteam că pot prinde vreo 3 ore de somn odată cu colegele mele, exact așa cum prindeam vreo 4 de liniște totală și, cel mai important, privarea de tentația pauzelor. Nu vă puteți imagina ce discuții interesante de o oră se pornesc la o pauză de 5 minute la bucătărie!
Fiind omul-superstiție, înainte de examene opream totul la 10 și dormeam toată noaptea de parcă n-ar fi existat ziua de mâine. N-am crezut niciodată în Porcul din Ajun și nici nopți albe de dinainte de examen. În ziua examenului nu beam cafea, ci mâncam un Snickers în bancă, luam tacticos o lamă Orbit și beam încet dintr-o sticlă de apă. ”Ce-o fi, o fi, dar să fie măcar 5” era crezul meu și sunt aproape sigură că din cauza asta n-am luat niciodată 5, iar sigurul examen pe care nu l-am luat în viața mea e pentru că n-am găsit Snickers.
De-ai sti tu cate minuni mi s-au intampat (si inca mi se intampla) in noaptea dinaintea examenului… Chiar acum invat la microunde, materie la care prezenta mea totala e formata din 3 laboratoare si 2 seminarii.
Memoria vizuala ma ajuta si pe mine de fiecare data! 😀
In studentie viata de camin este mai faina decat cea in chirie.
Am stat 6 ani in camin in Timisoara (facultate+master) iar acum stau in chirie.
In camin era mult mai misto pentru ca aveam o gramada de prieteni aproape si ne puteam distra in voie.
In timpul sesiunii, invatam ziua la sala de lectura pana la pranz iar dupa aceea mergeam la somn si continuam seara, dupa orele de gatit.
Imi scanam materialele de pe care trebuia sa invat si invatam de pe laptop, cu o muzica clasica in casti, ca sa nu tin becul aprins si sa nu deranjez colegii care dormeau.
La cursuri nu scriam aproape deloc pentru ca am avut colege care scriau foarte frumos si mai bine eram atent la profesor si notitele mi le procuram de la acestea, mai tarziu.
Imi dau seama ca cea mai mare greseala facuta in sesiuni erau orele de gatit seara. Nu pot sa imi dau seama cum reuseam sa irosim cateva ore la gatit si la mancat dar cand ne uitam la ceas ne apuca ameteala, cand ne dadeam seama cat timp am irosit.
Ah, ce departe e sesiunea.
Eu nu beam cafea, dar beam mult Pepsi Twist, mă ținea trează și mă puteam concentra. Și ciocolată.
Pentru examenul de licență stăteam până dimineața și învățam, vecinii îl întrebau pe tatăl meu, de ce e lumină la mine în cameră până la 3, 4 dimineața!?