Povestea cearșafului cu dungulițe

M-a rugat Ruxa, pe filiera Chinezu, să-i povestesc despre prima mea amintire. Prima-prima, cea care străpunge ceața anilor și care atestă prima conștiință de sine, când mi-am dat seama că nu-s doar un boț cu ochi de care aveau grijă ai mei, ci sunt un omuleț cu personalitate, care poate face și-o mutriță simpatică dar și-o boacănă.

Se facea ca prin vis că eram cu părinții mei în prima noastră vacanță la mare împreună, la Saturn, o denumire care mi-a părut foarte nostimă. Aveam doi ani și opt luni și eram un ghem blond și bronzat, total inocent și nud. Acolo am mâncat prima oară pui de baltă, care arăta ca niște pulpițe și care îmi părea o mâncare foarte sofisticată și gustoasă (acum n-aș îndrăzni să mai pun gura pe așa ceva).

Aveam un cearșaf dintr-un bumbac aproape mătăsos, alb cu dungulițe colorate albastre, portocalii și roșii. Cel mai frumos din lume, pentru că acolo se întindeau arămii și liniștiți părinții ghemotocului care îi întindeau găletușa și grebla la cerere. Și cum gravitam preocupată în jurul marelui castel de pe plajă, care s-a dovedit a fi un maldăr nedefinit de nisip umed, m-am așezat într-un colț de textilă obosită și mândră de noua mea creație pseudo-arhitecturală. Cearșaful, deși tot cu dungulițe, nu mai era catifelat ca mai devreme. Mama n-avea părul prins. Iar tata sigur nu avea șort roșu. Vecinii se schimbaseră, umbrela era mai mult galbenă decât verde. Iar eu… eu mă așezasem pe un colț neprimitor de cearșaf străin cu dungulițe! Mă pierdusem!

Și ridicându-mă brusc de pe textila străinilor, mă pregăteam să-mi exprim cât se poate de vocal panica aflată doar în ochi, am văzut-o pe mama zâmbindu-mi dulce: ”Nu-ți mai place la mami? te-ai dus la străini?”

Oh, Doamne, niciodată până atunci nu mi-a plăcut mai mult la mami…

Înduioșătoarea amintire vine pentru a vă atrage atenția că World Vision România derulează o campanie numită Mame sănătoase, copii sănătoşi, care se adresează mamelor din zonele defavorizate. Este vorba de femei tinere ce au nevoie de educație și sprijin în creșterea copiilor. Nimeni de la sat n-a auzit de Dr. Spock și nici toate sfaturile ”din bătrâni” nu se mai potrivesc zilelor noastre… De aceea, e nevoie de o Școală a mamelor și de un Laborator mobil pe care World Vision le pune la dispoziția acestor femei cu doar un leu din partea celor care se abonează la bunătate.

După ce veți vedea chiar și câteva clipe din filmulețul de mai jos, veți înțelege de ce e absolută nevoie de fiecare ban.

Miruna, ne povestești cum îți amintești de tine prima oară?