Visez… prea mult?

Visez ziua în care nu voi mai vedea lacrimi… decât de bucurie. Visez dimineți de primăvară, cu roua prelinsă de pe florile copacilor. Visez călătorii în locuri despre care nu mi-a vorbit nimeni. Visez câmpuri de maci, prin care se joacă fluturii. Visez cer senin de vară pe care nu-l pot cuprinde cu privirea. Visez iubiri despre care se scriu romane dar nu se pot face filme. Visez privirile iscoditoare […]

Citeste mai departe

Poveștile adunate de pe drum

Ca navetistă de ocazie cu trenul, am văzut în aproape 4 ani, mulți oameni interesanți, cu povești care mai de care mai impresionante. Bătrâni sau tineri, toți avem o poveste care altuia i se pare fascinantă. Mai ales că în tren, sub adăpostul anonimatului, oamenii se deschid mai mult, intrând în detalii pe care nu le-ar împărtăși cuiva pe care i-ar mai vedea apoi. Pe principiul, unde mă mai întâlnesc […]

Citeste mai departe

Tărâmurile mele de basm

Pentru mine, Paștele reprezintă o stare specială. Poate pentru că e ferită de explozia de marketing a Craciunului, o simt mai românească și tradițională. Pentru ca trezește în mine un amalgam de trăiri pe care nu le simt cu ocazia vreo unei alte sărbatori: smerenie, nerăbdare, bucurie, eliberare. Și toate astea sunt amplificate de faptul că coincide cu învierea naturii, primăvara fiind anotimpul meu preferat. Și parcă diger mai ușor […]

Citeste mai departe

Mai puțin despre cărți, mai mult despre OAMENI – Lecturi Urbane

Îmi amintesc de prima ediție de Lecturi Urbane la care am participat, pe 2 februarie. Aveam mari emoții, fiind prima oară când întâlneam oamenii din online în offline. Și m-am dus cu inima cât un purice, cu emoții și îndoieli. Însă când am ajuns pe peronul de la Unirii 1 și am văzut mulțimea de fețe luminate și senine, m-am relaxat instantaneu. Totul era așa firesc și natural, încât m-am […]

Citeste mai departe

Cum am devenit fan rugby

Într-o zi de sâmbătă, la sfârșit de martie, am devenit susținătoare rugby-ului românesc. Împreună cu alți 103 twitteriști și bloggeri, am savurat o victorie clară   (48-3) a Stejarilor împotriva Spaniei, într-o atmosferă cum rar mi-a fost dat să particip la o tribună de suporteri. Atâta voie bună, atât de mult entuziasm și energie pozitivă, cum primesc la toate Tweetmeet-urile, alăturate unui sport așa dinamic, au creat o combinație explozivă Înainte […]

Citeste mai departe

We Are The World. We really are.

Am văzut azi pe un post de muzică acest videoclip. Și m-au trecut emoțiile prin tot corpul. Suntem atât de frumoși și din când în când ne reamintim că ne putem uni pentru o cauză, un eveniment important sau în momente grele. Și cum e mai simplu să unești atâția oameni diferiți decât prin muzică, limbajul cu adevărat universal. Internetul și site-ul YouTube, prin care se răspândesc știrile, veștile proaste, […]

Citeste mai departe

Optimist de profesie

  Aproape că te enervează acei oameni pe care nu-i vezi niciodată abătuți, care afisează în permanență un zambet senin și par că orice s-ar întâmpla, nu există cuvânt, întâmplare sau vreme care să le schimbe starea de spirit. Dar oare chiar asa se simt și în interior? Este posibil să fii într-o permanentă stare de bine? Sau e ceva artificial, întâi creată conștient, devenind obișnuință după mult exercițiu? Cărțile […]

Citeste mai departe

Start blog!

Și aici incepe povestea. Nu știu știu exact cum va fi. Nu vreau să-l categorisesc încă pentru că mi-ar fi greu să îmi pun mintea în sertare. Îmi doresc să fie despre oameni, locuri, trăiri, nesiguranțe, evenimente, prieteni, muzică. Despre mine și despre alții. Despre casa și oraș. Despre soare și curcubee pe timp de ploaie. Despre bucurii și tristeți. Despre străini si locuri pe care nu le cunosc, dar […]

Citeste mai departe