Minuscul tratat despre dor
Lipsa cuiva este, poate, cel mai intens sentiment pe care îl poți experimenta. Însăși iubirea împlinită și împărtășită e constituită din mici doruri, chiar și atunci când te afli în siguranță cu mâinile împreunate cu cine cauzează dorul.
Distanța aceea pe care o acoperă sentimentul dorului e o legătură magică și nevăzută decât de un sigur suflet. E profund personal, e ceva ce nu poate fi împărtășit decât, în cele mai fericite (și totuși agonizante) dintre cazuri, de persoana de care ți-e dor.
Dătător de nopți tulburi, de oftaturi prelungi, de vise cu ochii larg deschiși, dorul e cel care te face să uiți complet de tine și să te scufunzi în imaginea altui om. Aceaste pierderi de ființă te dezechilibrează și te transformă, aducând în tine bucățele dispersate din altcineva.
Eu le-am clasificat așa și sunt deschisă la obiecții/ propuneri/ modificări/ adăugiri:
După cauză:
dor de distanță, care, de regulă, e împărtășit și e o suferință dulce
dorul de absență, care e insuportabil și e sinonim cu tortura
După destinație:
dor de iubire (pasională, de iubiți), destinat legăturilor romantice
dor de oameni dragi, aici intră și familia sau prietenii foarte apropiați
*categorii speciale
dor de casă – e un mix între cel de oameni și unul de locuri care, de fapt, e tot de oameni dar nu-ți dai seama.
(completat de voi)
dor de un sentiment abstract – când ti-e dor să simți ceva, orice.
Oricum ar fi, doare, doar că diferă intensitatea.
Cu toate acestea, e bine să-ți fie dor – te face să te simți viu și conștient că simți ceva, orice, dar că n-ai renunțat.
Se pune dorul de pisic?
Alice – cand spunem pisic, ne referim la un pisic adevarat sau e un alint? si daca da, intra intr-o subcategorie de oameni dragi, practic e un prieten apropiat. Good point!
Hmmm, nefericit folosit primul „decat”…
Decat ca am citit ceva asemănător aici:
http://22foryou.co/mihaela/mirodenii/mic-tratat-de-dor/
Coincidenta sau ţi-a plăcut aşa mult articolul?
Doru, daca te uiti cu atentie acel „decat” vine dupa o negatie – „nevazut”
si e o totala coincidenta, n-am intrat niciodata pe acel blog si n-am citit-o pe Mihaela Radulescu. Plus ca e in draft din luna mai, dar n-am putut sa-l public atunci.
@Claudia, raman la parerea ca este cel putin nefericita folosirea lui „decat” acolo. „Nevazut” nu este o negatie. Faptul ca ai pus verbul la forma lui negativa, nu transforma afirmatia respectiva intr-o negatie. In ideea asta, suna corect „sunt nemancat decat de doua zile”? Sa stii ca nu este nicio rusine sa recunosti ca ai gresit. Oricui i se poate intampla. Puterea de a-si recunoaste si insusi greselile este apanajul oamenilor inteligenti. De unde si vorba aia populara „numai prostul este consecvent”…
Cat despre coincidenta. Depinde in ce credem fiecare. Eu sunt de parere ca nimic nu e intamplator pe lumea asta.
Si eu raman la parerea ca e corect. Iar despre continut, te pot asigura ca nu e asa, dar… then again, nu trebuie sa te conving pe tine de nimic, nu?
Multumesc pentru observatii!
@Claudia, uite si eu am gresit. Pot sa recunosc.
Voiam sa zic ca folosirea lui „vazut”, la forma lui negativa, nu transforma afirmatia respectiva intr-o negatie. In rest, cred ca e clar ce am vrut sa spun… 😉
Doru – chiar as zice sa te mai gandesti. Nici macar nu e nevoie sa revii cand iti dai seama ca ai gresit.
@Claudia, ca sa terminam aceasta mini-disputa pe teme gramaticale…
Uite cum as fi iesit eu din situatie. Ti-as fi multumit frumos pentru observatie, in timp ce ti-as fi urat (in gand) niste chestii despre stramosi si familie. Asa, ca sa ma racoresc ca am gresit si nu am obervat. De, orgoliu avem toti si nu ne place cand ni se atrage atentia ca am gresit.
Cat despre „eu raman la parerea ca e corect”… Nu cred ca e o negociere. Gramatica are reguli fixe. N-o facem dupa parerile noastre. Sau dupa cum credem noi ca e corect. Mi-ar fi placut tare mult sa-mi arati ca ai dreptate. Si as fi spus „chapeau”. Asa, oricine spune ca „o prietena de-a mea are blog”, poate sa creada ca vorbeste corect. Iar cand il corectezi, cu argumente, sa-ti spuna „bai, eu cred ca am dreptate”. Ma rog, nu voi mai continua aceasta disputa. Pe care si asa am dus-o prea departe, din dorinta de a-ti explica ce as vrea sa vad eu la un blogger cu expunerea ta.
Poate sunt subiectiv, dar nu mi-a sunat bine nici aia cu „nu trebuie sa te conving pe tine de nimic”. Stii cum a sunat? „Ba, pe-a ma-tii, fraiere”…cam asa a sunat. Cine ar fi trebuit sa fiu, ca sa merite efortul de a ma convinge?
Decat atat.
Doru, cel care persista in greseala esti tu. Fraza mea poate fi reformulata exact asa si devine corecta si pentru cei care nu cunosc subtilitatile limbii romane:
Distanța aceea pe care o acoperă sentimentul dorului e o legătură magică și nu e vazuta decât de un sigur suflet.
Nevazuta = nu e vazuta.
Asa arat eu ca am dreptate. Altceva?
@Claudia, normal. Acum e altceva, ai pus negatia unde trebuie. Tie ti se pare ca e acelasi lucru? Vorbesti serios? Pai si „sunt nemancat decat de doua zile”, devine „nu sunt mancat decat de doua zile”. Normal ca fraza ta poate fi reformulata si atunci devine corecta folosirea lui „decat”. Ai transformat o afirmatie intr-o negatie. „E nevazuta” este o propozitie afirmativa. Pe cand „nu e vazuta”, devine negatie! Ai pus un „nu” in fata, care inainte nu exista. Nu cred ca nu intelegi. Ci pur si simplu nu vrei sa recunosti ca ai gresit. Legatura este acolo, exista. Chiar daca e nevazuta. In momentul in care l-ai transformat pe „nevazuta”, in „vazuta”, ai mutat negatia in fata verbului „a fi”, ceea ce schimba tot sensul propozitiei. Da, e cat se poate de clar. Bunavointa sa existe.
Doru, tu poti sa te faci de ras cat vrei. Eu am doua confirmari de la profesori de limba romana, caci nu-mi sta in fire sa las informatii neverificate.
Asadar, bunavointa exista.
@Claudia, mda. Si in cazul asta cum facem? Pentru ca si eu am confirmare tot de la un profesor de limba romana. Am vrut sa fiu sigur ca nu ma fac de ras. Trebuie sa mai intreb inca unul, ca sa fim egali in numarul de profesori? Devine ilar.
Eu renunt sa ma mai contrazic, pentru ca nu ajungem nicaieri. De, din nou apanajul oamenilor inteligenti. 😉
Spor la treaba! Si sper ca in viata de zi cu zi sa ai puterea sa-ti recunosti greselile. Altfel, ramanem doar niste sclavi neinlantuiti ai vanitatii…
O sa fiu intial off-topic pentru ca am apucat sa citesc comentariile si a inceput sa imi pulseze o vena (sunt alergic la prostie). Doru, tu ai aflat de curand diferenta dintre decat si doar si vrei sa-ti impartasesti descoperirile cu restul Internetului? Daca da, iti sugerez sa cauti intai ce inseamna constructie negativa si sa folosesti logica simpla cand faci afirmatii de genul „E nevazuta e propozitie afirmativa”. Nu de alta, dar ne-ul ala e o usoara negatie. De curiozitate, cum se schimba sensul daca propozitia „E nevazuta” devine „Nu e vazuta”?
Eu vad dorul ca pe golul care ramane dupa ce cineva / ceva ti-a fost smuls din suflet. Ca orice rana, daca este tratat, dorul se vindeca in timp, iar daca nu, se transforma intr-o cangrena care iti mistuie sufletul.
Sunt oameni carora le e dor de trecut, dor de ceva ce a fost, a disparut si care spera sa se intample din nou. Asta e un gen de dor pericolos, care poate deveni nimicitor foarte repede.
De cand sunt departe, am inceput sa am intalniri mai dese cu dorul, in diversele lui forme: de casa, de cei dragi, de prieteni.
Tie de ce ti-e dor?