Mesaje din Oraș (III) – Privește cerul!
Azi plecați spre casă? Și eu!
În Duminica de Paște ne adunăm cu toții la bunicul, la țară. Dacă ține vremea, o să mâncăm pentru prima dată afară sub vie. O să fim mulți și veseli. Bunicul o să ne privească cu drag și-o să mângâie pe creștet toți nepoții și-o să-i întrebe cum e la școală. Pe mine o să mă întrebe cum e la București și-o să mă mângâie cu privirea caldă, puțin trist, dar mândru. Nu mă privește nimeni așa cum o face bunicul.
Dacă nu e soare o să ne înghesuim în casa mică și-o să ne luăm aceleași locuri la mesele lipite. De ani de zile ne așezăm mereu la fel, chiar dacă au devenit neîncăpătoare pentru că toți copiii sunt mari. N-ar îndrăzni nimeni să se mute oricum.
Or să se înșire trei feluri de salată, de la toate gospodinele casei și-o să mâncăm din toate trei. Neapărat trei feluri de desert. Singura mea pretenție de la București este ca friptura să aibă usturoi verde și să am urdă de la ciobani.
Sper să fie soare… Sau măcar să nu plouă. După masă aș vrea să stau în livadă și să-mi dau mult-așteptatul restart de primăvară. Dacă e frumos de tot, aș vrea să stau măcar un minut întinsă pe iarbă, să am copacii și cerul deasupra. Din poziția asta, lumea arată exact la fel ca atunci când eram copil. Închid ochii și mă pierd în aroma ierbii și-a pământului. Îmi crește un ștecher din spinare și mă încarc de viață. Deschid ochii și văd același cer și aceleași crengi ca acum mulți ani. Îi închid la loc și sunt ca nouă.
Nu-mi amintesc de când nu mi-am dorit atât de mult să mă duc acasă. Să privesc în sus la cerul unde grijile păreau mari, dar erau mici.
Și în Oraș cerul se cere privit. E tot albastru, dar acesta se încarcă mereu cu alte gânduri. Acolo au rămas doar cele din trecut, pline de speranță. Aici e cerul unde speranța pleacă și vine când are chef.
Îi arăt eu cerului din Oraș!
Foarte frumos spus. Mai ales gândul la urda aia mi-a făcut o foame…
Oh da, recunosc sentimentul. A plouat, din pacate, dar si asa sper ca te-ai reincarcat cu forte proaspete pentru capitala. Hristos a inviat si un Paste frumos!
N-a fost bun de intins in iarba, dar am stat vreo 10 minute la soare in fata casei. Cred, doar cred, ca sunt resetata
Ma bucur de fiecare data cand citesc ce scrii. Imi amintesti de mine, asa eram cand am venit in Bucuresti. Bine, poate ceva mai dornic de a cuceri lumea … Dar puritatea era la fel cu a ta. O tot caut in mine, ros de vremuri, sper sa o regasesc … Il parafrazez pe tata spunand sepre viata: Tine de ea ca nu-ti da nimeni alta! La fel pentru puritate.
Iti multumesc sursa de prospetime a toamnei mele.
@Mihai Ba eu iti multumesc. Mesaje ca ale tale ma fac sa zambesc amestecat cu lacrimi de bucurie. N-ai idee ce mult inseamna sa stiu ca undeva, cuiva reusesc sa ii fac ziua frumoasa.
Multumesc pentru incurajari si pentru cuvintele pline de bunatate!