Cea mai mare dramă
Nici n-a urcat bine la Focșani.
”Răspuuuunde!!!”
Fâșâit de plase, trolere răsturnate, scuze!, îmi faceți loc? tremurul general din tren.
– Alo!? Unde e?!
-…
– Ce-ai făcut cu ea că nu e la mine!
–
– Păi nu mi-ai dat-o! … Dacă-ți spun, nu e aici! Unde s-o pierd că nici nu m-am mișcat! Ai uitat să mi-o dai!
–
– Spune-mi ce mă fac eu acum?! Ce mă faaac?
–
– Nu vreau să mă calmez! Vreau să te uiți imediat ce tren vine și o pui urgent!
–
– Cum mă duc eu acum la cămin fără? Toată lumea are și eu rămân ca prostu? Ce grijă ai avut?
–
– Eu am avut grija bagajului și biletul și să alerg ca disperatul că am ajuns târziu! Și știi de ce am ajuns târziu: ca să-mi faci pachetul ăla. Și acum am ajuns fără el de tot. Ce mă faaaac?
*își trage puțin nasul*
– Hai, te rog, pune-mi-l pe următorul tren, mă întorc după el, dar te rog să-mi pui! Ce să fac acum? Vin de acasă după Paște și mănânc de la colegi? CUM SĂ UIȚI SĂ-MI DAI PACHETUL CU MÂNCARE?
Apoi, asta e o dramă-n toată regula!
Tweet
Am uitat acasa cea mai buna visinata ever. Noroc ca sora mea se intoarce astazi, so no more drama in my life
Esti norocos, cred ca baiatul ala era singur la parinti :))