C360_2012-06-12-12-54-36.jpg

It’s London, baby!–Partea a II-a

Ziua 2 in Londra, cea pe care o așteptam în secret și visul meu londonez devenit realitate. A fost ziua în care n-a plouat și în care am vizitat tot bucket list-ul meu personal. Am avut încredere că paracetamolul românesc, baia clocotită și cele 2 kg pe care le-am dat jos transpirând sub cearceafuri și-au făcut treaba exemplar și am putut să mă bucur de tot ce am văzut.

Dacă ar fi să se calculeze care este maximul de kilometri pe care poți să-i faci într-o zi în Londra, sunt sigură că am bătut recordul. Nici măcar n-am fost atât de matinali, ceea ce înseamnă că am rămas cu o datorie – schimbarea gărzilor. Legat de asta, oricum nu aș fi putut să văd nimic pentru că la Buckingham se strângeau corturi și schele de la Jubileu și era restricționat publicului.

Am pornit traseul de la London Eye care – să nu le fie cu supărare – este unul dintre cele mai urâte obiective din Londra. Adunătura aceea de fiare ușor ruginite, care trebuiau să se învârtă până în maxim 2008 și pe care au cârpit-o ca să mai facă niște bani, e pusă strategic pe malul Tamisei și stă ca nuca-n perete în decorul clădirilor istorice și a traseului turistic. Îngrămădeală mare, deși era marți și multă, multă gălăgie, așa că am trecut pe lângă el fără să-mi doresc să bifez asta.

C360_2012-06-12-12-54-36

De acolo am luat-o la pas pe Westminster Bridge, podul care oferă cea mai spectaculoasă priveliște a Londrei: Palatul Parlamentului cu al său Big Ben, Tamisa cea învolburată, traversată de nave de toate mărimile și sărmanii locuitori care își făceau loc printre fotografii japonezi.

C360_2012-06-12-13-10-08C360_2012-06-12-13-17-05

Cum să vă spun eu despre Big Ben ca să înțelegeți de ce trebuie să-l vedeți măcar o dată în viață… Știți reacția pe care o aveți când vă suprinde ceva foarte tare într-un mod plăcut? Acea gură de aer pe care o luați cu gura deschisă fără să vreți? Ei, eu am avut-o de fiecare dată când ridicam privirea asupra lui. Ah, ih, oh, oau, vai! Îl vedeți în așa de multe fotografii, se identifică atât de mult cu Anglia și cu Londra că e aproape de necrezut că vă puteți uita la el și că bate ora cea mai exactă din lume (și din sfert în sfert de oră). Plus că este foarte, dar foarte frumos și te face să te simți mic de tot și foarte trecător în lume: stă în același loc de aproape 800 de ani… Este – cum ar spune englezul – absolutly breathtaking.

C360_2012-06-12-13-21-53C360_2012-06-12-13-24-36

De altfel, întreaga clădire a Parlamentului este la fel. Încărcată de decorațiuni neogotice și păzită de gardieni armați pâmă în dinți, cu zeci de bariere și filtre și emanând autoritate de pe toate ferestrele.

C360_2012-06-12-13-26-56C360_2012-06-12-13-34-00

Vis-à-vis stă o clădire și mai impunătoare și pe care mi-am dorit foarte mult s-o vizitez: Westminster Abbey, locul unde au loc cele mai importante evenimente ale monarhiei și locul de odihnă a unora dintre cei mai prețioși oameni ai istoriei Regatului (și nu numai).

C360_2012-06-12-14-09-16

16 pounds intrarea – a meritat fiecare bănuț. Nu am avut voie să fac poze în interior, iarăși pe bună dreptate, după cum a spus un supervizor unui turist: ”Sir, no pictures in the Abbey! No, no… this is a sacred church after all!”

Eu mi-am dorit în mod special să văd mormântul Elisabetei I, regina virgină cu mână de fier, fiica Regelui Henric al VIII-lea și a lui Ann Boleyn. Culmea ironiei este că în partea opusă își doarme somnul de veci marea sa rivală, Maria a Scoției, desigur fără capul pe care i-a stat coroana. Sub mormântul Elisabetei se află Regina Maria I, cea care a restaurat catolicismul după reformatorul Henric. Elizabeth a readus Biserica Anglicană odată cu urcarea ei pe tron, așa că asta mi s-a părut iar o fină ironie. Rock covers paper after all.

La Poets Corner se aflau foarte mulți scriitori englezi, unii chiar înmormântați acolo. Printre ei: Charles Dickens, Thomas Hardy, Rudyard Kipling. Alții aveau doar plăci funerare: William Shakespeare, Jane Austin și surorile Emily și Anne Bronte.

Următoarea oprire a fost la 10 Downing Street, la casa Premierului. Sau așa scria pe plăcuță, căci era ferecată cu porți grele și păzită de băieți voinici. N-am văzut nimic.

C360_2012-06-12-14-34-09

Apoi a fost Trafalgar Square care e mai mare decât mă așteptam eu, iar statuia amiralui Nelson este și ea păzită de niște băieți voinici: patru lei de bronz care sunt bucuria turiștilor pentru se pot cocoța pe ei.

C360_2012-06-12-14-44-41C360_2012-06-12-14-48-08

De acolo, am pornit pe Champs Elysee-ul londonez, vestitul The Mall, locul de desfășurare al festivităților principale de la Jubileu și drumul care duce spre Buckingham-ul cel restricționat. O fi frumos palatul, nu zic, dar eu n-am văzut mai nimic de la aproape 300 de metri unde erau gardurile Smile

C360_2012-06-12-15-03-52C360_2012-06-12-15-08-13

După o (altă) plimbare prin St James’s Park, ne-am oprit la un pub celebru – The Fullers unde am primit cea mai mare porție de fish and chips care există în toată Londra și o bere de care ei sunt foarte mândri – London Pride, care mie mi s-a părut răsuflată. Deh, necunoscătoare.

Și ca să încheiem în mod simbolic, ne-am dus în cartierul Greenwich să trecem de pe un meridian pe altul, de la vest la est sau să țopăim metaforic între două fuse orare. Exact înainte de Observator, musai să vedeți nava Cutty Sark, al cărei fund se află în interiorul unui muzeu (închis la ora la care am ajuns noi).

C360_2012-06-12-17-45-37

 C360_2012-06-12-18-19-50C360_2012-06-12-18-21-37

La meridianul 0 e o panoramă minunată a Londrei, așa că a fost o încheiere perfectă a maratonului meu în Londra.

C360_2012-06-12-18-13-37


  4 Comentarii

  1. Andra   •  

    Visez sa merg la Londra de cand eram mica si-mi crestea in suflet dragostea de tot ce e englezesc. Trebuie neaparat sa-mi fac drum acolo, fiindca articolul tau mi-a pus un nod in gat de emotie si curiozitate, care nu cred ca se va duce decat cu rezervarea unui bilet de avion.

  2. Laura   •  

    Ce plimbare superba am trait in imaginatia proprie si personala, gratie descrierii tale! Multumesc.

  3. Claudia   •  

    Fetelor, ma bucur ca v-am facut pofta de Londra. Cred ca toti suntem datori cu o vizita in Regat :)

  4. Pingback: Despre vacanțe și alte bucurii | Claudia Tocilă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *