De ce nu m-aș muta din țara mea
După aproape două săptămâni de vacanță pe meleaguri străine am tras mai multe concluzii personale. Pentru că așa sunt eu: văd semnificații și oportunități în toate lucrurile care mi se întâmplă și învăț tot ce pot de la oamenii cu care vin în contact. Îi descos fără să vreau, îi analizez și încerc să văd cum se aplică propriile lor valori la stilul meu de viață. Preiau tot ce cred că e mai bun și încerc, pe cât posibil, să aplic noi cunoștințe în viața de zi cu zi.
Una dintre aceste concluzii poate fi împărtășită aici pe blog și se leagă de motivele pentru care nu aș pleca din țara mea. Am mai spus-o de câteva ori aici, dar mă deruta că nu puteam să motivez în cuvinte decizia mea, ci doar cu un sentiment pe care îl aveam. Credeam că ține de patriotism, de dorința de a rămâne aproape de oamenii de care m-am legat cu sufletul, dar nu e doar asta.
Am văzut multe lucruri care merg mai bine la ei decât la noi. Inevitabil, eliberam un oftat și îmi doream să fie și la noi așa. Transportul, deși foarte scump, este impecabil – știi exact când pleci, cât faci și la ce servicii să te aștepți. Salariile sunt simțitor mai mari pe aceeași muncă, iar mentalitatea mai puțin fatalistă, bazată pe încrederea că totul va fi bine și că viața e frumoasă se simțea în fiecare om care umbla pe străzile Germaniei și mai ales ale Angliei. Timpul liber e liber, refuză cu îndărătnicie a fi ocupat cu alt job, un alt proiect și nu poate fi invadat.
DAR. De când mă știu sunt prin școli. Unele mi-au folosit, alte cunoștințe mi-au servit ca bază pentru cultura generală și pe unele le-am uitat cu desăvârșire. Anul acesta se fac 5 ani de când lucrez. Pe bani puțini, pe muncă multă, pe satisfacții mici la început și din ce în ce mai bine pe măsură ce a trecut timpul. Acum sunt bine, am privilegiul să fac doar ce-mi place, ce mă provoacă, sunt independentă financiar și toate acestea au început să dea roade. Am posibilitatea să merg la doctori pe banii mei, să-mi fac o vacanță, să-mi cumpăr de îmbracat și să fac un cadou frumos celor care mi-s dragi. N-a fost deloc ușor.
E posibil să fiu categorisită drept snoabă, dar nu mă văd începând o viață de la 0, cu un job care să nu-mi folosească toate cunoștințele și experiența. Și ce dacă o să trebuiască mereu să trag mai mult decât un vestic? Am o minte care mă ajută, am grijă de mine și momentan nu mă pot plânge de nimic.
Îi apreciez foarte mult pe cei care au ales să facă pasul acesta și le admir curajul și puterea de sacrificiu. Până la urmă, viața lor va fi exact așa cum și-au dorit-o și se vor bucura de munca lor în condiții de confort poate mai bune decât ale mele. Am locuit la trei case diferite, toți români: când vorbeau despre țară, cei care au plecat de mult spuneau ”În România” și cei care abia plecaseră spuneau ”acasă.” Tuturor le lipsea ceva din țară: o legumă cu gust, mai multe grade afară, oameni, locuri sau pur și simplu sentimentul de a fi lângă alții ca tine. Alți români.
Eu m-aș adapta foarte repede și nu resping categoric ideea. Poate, la un moment X, alte motivații, mai puternice decât nevoia de a fi ”acasă” vor înlocui ce cred acum. Dar anul acesta dacă mi-ar fi oferită șansa de a mă muta definitiv, aș zice NU.
Tweet
bravo. am dezvoltat acelasi sentiment dupa un an de trait in strainatate.
as mai adauga si oportunitatile, care mi se par mai interesante aici fiindca traim intr-o ordine mai degraba volatila.
Pingback: O întrebare, 50 de răspunsuri | Claudia Tocilă
Eu ma chinuiesc sa imi fac o cariera aici. Nu stiu daca voi reusi, dar sigur nu ma voi muta din tara asta, nici din oras macar..
De ce sa te muti neaparat definitiv?
Sau (@marius) de ce sa nu te muti din oras, definitiv sau nu?
Daca iti doresti poti pleca doar cativa ani iar mai tarziu decizi daca te mai intorci sau nu.
@Florin, pentru ca ne-am obosi mult prea mult sa o tot luam de la 0, o data acolo, o data cand ne intoarcem. Si daca tot iau decizia de a pleca, ce m-ar face sa ma intorc?
Suna ca si cum ai spune: nu ma mut de frica.
Nu are legatura cu frica. Refuz sa plec pentru ca doar aici pot sa muncesc pentru ce am invatat, doar aici sunt aproape de ai mei, doar aici inteleg orice cuvant si sunt intre altii ca mine. Nu mi-e teama si sunt sigura ca m-as descurca intr-un final si in alta tara, dar ar fi un sacrificiu prea mare pentru mine si nu sunt in situatia de a-l face.
Nu vreau sa zic ca e rau sa-ti fie frica sa pleci. E un motiv foarte bun. Probabil ca de asta nu pleaca majoritatea. Pentru ca din ce spui tu aud tot aia: nu plec pentru ca e un sacrificiu prea mare, DAR mi-as dori! Daca ar fi mai usor, ce-as mai pleca…
Succes in tot ce faci, aici!
Multumesc, Robert! Si tie la fel, si sper sa nu fie nevoie sa avem discutia asta de mai multe ori… Sa ajungem sa spunem cu tarie ca nu plecam pentru ca ne e bine in tara noastra.