Hai să mai înțelegem lumea la Festivalul Cinepolitica

Dacă încă nu simțiți că ați înțeles cum e cu Trump, Brexit, Erdogan și Marine le Pen, aveți încă un motiv în plus să mergeți în această săptămână la Festivalul Internațional Cinepolitica, unicul festival de gen din România, care revine cu a șasea ediție, între 20 și 23 aprilie, la Cinema Elvira Popescu din București.

Încă de la prima ediție, misiunea festivalul a fost aceea de a dezvălui mecanismele şi motivaţiile politice care îşi pun amprenta asupra noastră, a tuturor.

“Ne aflăm de ani buni într-o lume care se transformă violent. Iar viteza schimbării crește pe măsura ce polii de putere mondiali își pierd stabilitatea sau își măresc inerția. Totuși, publicul și societatea civiă în general au câștigat o conexiune la informație care, să sperăm, nu va mai fi pierdută niciodată. Iar acest unic factor poate aduce, în final, echilibrul necesar. De aici derive și existența unui festival de film politic al cărui unic scop este acela de a prezenta adevărata față a lucrurilor prin intermediul artei și al jurnalismului de nivel înalt” declară Marius Copel, directorul artistic al festivalului.

Spectatorii vor avea ocazia să vadă la Cinepolitica cele mai noi și importante filme politice, care abordează teme actuale, cum ar fi propaganda sau terorismul. Majoritatea peliculelor vor putea fi văzute în premieră la București.

Și avem așa:

Imaginea de Apoi / Afterimage, ultima capodoperă a unuia dintre cei mai mari maeștri din istoria cinematografiei, Andrzej Wajda, va deschide cea de-a șasea ediție a Cinepolitica, festival care va avea loc în perioada 20 – 23 aprilie, în București, la Cinema Elvira Popescu și Institutul Balassi.
Subiectul ales pentru acest ultim film, înainte de trecerea autorului în neființă, întregește cum nu se poate mai potrivit opera marelui regizor european. Povestea biografică a celui mai important artist plastic polonez al secolului XX, Władysław Strzemiński, prilejuiește o paralelă subtilă cu propriul său destin. Wajda recreează lumea plină de zbucium și opreliști a unui artist de avangardă sufocat de socialism-realismul stalinist, în era puterii depline a acestuia. Filmul are multe ecouri și trimiteri către spiritul contemporan al societății poloneze și al lumii postcomuniste în general. Refuzul de a capitula în fața unei ideologii impuse și tribulațiile existenței unui artist aflat cu mult înaintea timpurilor sale construiesc o narațiune plină de emoție şi înțelesuri adânci. O ultimă mare poveste despre demnitate, integritate și nesupunere. O operă ce intră direct în posteritate.

La drum cu tata, debutul Mirunei Lăzărescu în lungmetraj, completează programul Cinepolitica. Un road movie a cărui acțiune se petrece pe fundalul invaziei sovietice în Cehoslovacia, când doi frați româno-germani trebuie să își ducă tatăl bolnav de la Arad spre Dresda, cel mai apropiat loc unde acesta poate beneficia de operația care l-ar putea salva. Contextul politic destul de instabil le deturnează însă planul. Pe drum întâlnesc tancurile sovietice care se îndreaptă spre Cehoslovacia și sunt forțați să ajungă într-o tabără temporară din RDG. Cu granița germano-cehoslovacă închisă, singura modalitate de a fi repatriați este să primească viză de tranzit prin Republica Federală Germană.

Tot din estul Europei vine și documentarul Trump vs. Clinton, o producție românească în regia lui Trevor Poots, prezent și în competiția Cinepolitica cu un alt documentar despre Regele Mihai I al României, Războiul Regelui. Trump vs. Clinton se concentrează asupra chestiunilor esenţiale pentru SUA cu un impact major asupra centrului şi estului Europei. Printre acestea se numără Putin și securitatea în domeniul apărării, NATO, refugiaţi, post-Brexit şi supravieţuirea UE sau un război cibernetic între UE şi Rusia. Personalitățile care apar în film au fost și sunt elemente importante în jocurile de putere: ambasadorul James Woolsey – șeful CIA pe timpul mandatului lui Bill Clinton, Dr. Richard Haass – președintele Institutului pentru Relații Externe, Fred Drasner – fostul editor al NY Daily News, guvernatorul Terry McAuliffe – un apropiat al soților Clinton.

Patria e a noastră/ This Is Our Land, în regia lui Lucas Belvaux, spune povestea unei asistente medicale apolitice, care ajunge într-un mod neprevăzut se fie activistă în cadrul unei formațiuni ultra-naționaliste din Franța. Deși unicul ei scop era acela de a-și ajută comunitatea, Pauline va fi prinsă în vâltoarea xenofobiei şi demagogiei inoculate de doctrina partidului.

Producția a stârnit controverse, fiind pusă la zid mai ales de liderii Frontului Național francez și acuzată că urmărește defăimarea organizației chiar înainte de alegerile în care Marine Le Pen candidează cu șanse importante. Regizorul Lucas Belvaux își susţine cu tărie discursul, afirmând că filmul sau își propune să provoace o dezbatere obiectivă asupra populismului și a pericolului său uriaș, în niciun caz nu este un act de sabotaj sau propagandă. Filmul a fost deja prezentat în cadrul unor festivaluri importante și urmează cu siguranță un circuit global, într-un an fierbinte pentru statutul Occidentului.

Un  alt titlu care concurează pentru Trofeul Cinepolitica este Putin pentru totdeauna? / Putin Forever?, un documentar realizat cu foarte mult curaj de Kiril Nenashev despre protestele din Rusia, care au avut loc în 2011 – 2012. În film se regăsesc imagini de arhivă extrem de importante, suprinse chiar în momentele cele mai aprinse şi tensionate ale încercărilor de revoluție anti-Putin.

Probabil personalitatea și imaginea lui Vladimir Putin domină un clasament al celor mai influenți lideri ai planetei în momentul de față. Importanța deciziilor și strategiilor sale este covârșitoare pentru stabilitatea sau instabilitatea mondială. Dar totul pleacă din prezența şi dominația sa asupra propriului popor. Împachetată ca o formă de capitalism sălbatic pentru Occident, starea de fapt a societății ruse este ținută sub acelaşi obroc sovietic și kaghebist. Încercarea opozanților ideologiei lui Putin de a se exprima liber și de a protesta împotriva sistemului este un joc extrem de periculos iar finalitatea nu le-a fost până acum favorabilă contestatarilor: asasinate, detenții în închisorile federale, azil politic. Și mulți cred că așa va fi pentru totdeauna.

Putin pentru totdeauna? este un demers jurnalistic care va aduce publicului din România și o altă perspectiva asupra recentelor proteste naționale. Similaritățile, dar și diferențele, pot opri respirația.

În anul în care se împlinesc 90 de ani de la proclamarea Principelui Mihai ca Rege, Festivalul Internațional de Film Cinepolitica (20 – 23 aprilie, Cinema Elvira Popescu) aduce, în premieră, la București, documentarul istoric Războiul Regelui / The King Who Tricked Hitler (r. Trevor Poots), narat de Marcel Iureș. Aceasta este ultima dintre marile povești nespuse ale celui de-al Doilea Război Mondial, dezvăluită de ultimul Șef de Stat din acele vremuri rămas în viață, Regele Mihai I al României. “Am luat trenul spre Berlin să vedem ce ar fi rezervat cealaltă cale și am avut un prânz cu Hitler. Nu a fost deloc o întâlnire plăcută.” Povestea deciziei unui Rege care, într-un punct critic în al Doilea Război Mondial, a renunțat la sprijinul acordat Germaniei, îndreptând România spre Aliați și a grăbit sfârșitul războiului. Este o poveste a intrigilor de palat. Și o poveste a decepțiilor. De la Palatul Buckingham spre București. De la Moscova spre Washington. Semnale diplomatice pierdute, spioni aristocratici, șantaj sub amenințarea pistolului. Și curajul unui tânăr rege ce a îndrăznit. Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial găsea România ca o națiune tânără, de abia atingând vârsta de 20 de ani.

Tot din competiția Cinepolitica face parte și Ucenicul / The Apprentice (r. Junfeng Boo), un film prezentat la Cannes, în secțiunea Un Certain Regard, și care va da fiori prin realismul său psihologic. Povestea urmărește imersia unui tânăr ofițer în întunecatul sistem corecțional al Malaeziei. Transferat la o închisoare de maximă securitate pentru a face parte din serviciul de pază, Aiman va ajunge printr-o conjunctură neprevăzută ucenicul veteranului Rahim, călăul-șef al închisorii în care se practică și execuții ale deținuților încarcerați pentru faptele cele mai grave. Această turnură din viața sa, îl va aduce pe tânăr extrem de aproape de trecutul tenebros al lui Rahim, de care îi leagă, în modul cel mai crud, un eveniment dureros: moartea tatălui sau. Subiectul este cu atât mai interesant întrucât, recent, în aceeași țară asiatică, un român a fost condamnat la moarte.

Un alt film tulburător, care va fi prezentat în competiție este și Recolta de oameni / Human Harvest (r. Leon Lee). Documentarul are la bază investigația a doi nominalizați la Premiul Nobel, despre cum spitalele din China, prin uciderea a mii de prizonieri, opozanţi ai sistemului (membrii unui cult enigmatic și ai unui sistem de credinţă alternativ, Falun Gong), recoltează și vinde organe către Occident.

Organizat de Asociaţia Cultură şi Imagine, Festivalul Internațional de Film Cinepolitica este patronat de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” (UNATC) şi de Universitatea Naţională de Arte (UNArte). Evenimentul este finanțat de Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC).