Gura lumii slobodă…
De câteva zile umblu măcinată de-o întrebare cu care mă lupt tacit de când mă știu și care și-a arătat iarăși capul acela urât și incomod: oare ce satisfacții concrete și imediate au oamenii atunci când bârfesc?
Sunt convinsă că există destule studii pe tema asta, dar nu mă interesează decât să știu cauzele și explicațiile psihologice legate de evoluție (sau involuție), ci mă interesează cum se simte un astfel de om atunci când pasează o informație de la o ureche la alta și ce anume are de câștigat în urma acestui procedeu. O fi vorba doar de validare socială? Simte că deține niște informații pe care ceilalți le-ar considera prețioase deși nu e treaba niciuneia dintre părți? O fi vorba de distragerea atenției de la propria lor persoană ca să nu apuce interlocutorul să afle de viața lor pustie și neinteresantă? Sau o fi vorba pur și simplu de prostie?
Mi s-ar mai părea util să știu cum aduce vorba spre informația pe care o deține. Un bârfitor de profesie probabil că o ia din aproape în aproape și aduce pe nesimțite și aparent firesc mingea într-un teren din care poate deschide subiectul și nu se trezește vorbind dintr-o dată fără fir de legătură. Toate acestea presupun un efort, o mică angoasă pe care o trăiește bârfitorul, o teamă că cel bârfit poate să apară din clipă-n clipă, că interlocutorul poate să dispară înainte ca să apuce să-și ușureze tolba de bârfe.
Îmi pot imagina de ce unii oameni care nu sunt mulțumiți de propria lor viață sau chiar le lipsește cu desăvârșire acel scop care să-i țină ocupați, își găsesc satisfacții în a trăi viața altora. Pot înțelege asta, desigur, dar nu pot să înțeleg de ce nu-și dau seama că în prostia și egoismul lor pot face rău celor din jur, iar ei nu-și vor schimba decât ”victimele” nu și starea de nefericire profundă.
Dacă vă recunoașteți, Doamne-ferește, în rândurile de mai sus, v-aș sfătui să vă vedeți mai mult de a schimba ceva în propria voastră existență și să vă purtați mai mult de grijă: toată energia negativă pe care o împrăștiați cu generozitate în jur pornește dintr-un miez putred care vă va consuma.
Tweet
Cred ca trebuie sa reformulezi putin intrebarea:
oare ce satisfacții concrete și imediate au FEMEILE atunci când bârfesc?
Barfa este prin excelenta apanajul doamnelor si domnisoarelor … Barbatii care barfesc nu pot fi numiti barbati
Serios … imi poti spune misogin si-n alte feluri dar asta este adevarul.
@Taraboste – tin sa te contrazic – am vazut atatia barbati barfitori si intr-un mod atat de virulent incat ar fi o nedreptate sa spun ca barfa a fost inventata de femei
bărbaţii nu bârfesc, ei doar aduc la cunoştinţă.
Trag si barbatii cu barfa de rup gura targului, mai ales la bere. Am vazut ca din ce in ce mai multe persoane, in loc sa-si vada de treaba lor si sa se simta bine pentru ca sunt o groaza de alte subiecte mai bune pentru astfel de intalniri, apuca pe alte carari.
@muntele Da si ei nu judeca, ci trag concluzii :))
Cred ca barfa este un mod de defulare, de descarcare a unor frustrari. Uneori poate fi chiar constructiva si/sau pozitiva, nu are obligatoriu conotatii negative.
Se stie ca femeile barfesc la modul neagtiv, iar babrbatii la modul pozitiv 😀
Cred ca Eleanor Roosevelt da cea mai buna explicatie: “Great minds discuss ideas; Average minds discuss events; Small minds discuss people.” 😉
@DoiParinti – vai, ce vorbesti! Ce grozavii am auzit si de la barbati… te doare mintea!
@Madalina – ca bine zici!
Eu cred ca satisfactia lor vine odata cu momentul in care un apropiat da gres, apoi se apuca de barfit ca sa scoata la lumina acea calitate buna pe care o au. Ei nu ar da gres niciodata in acea situatie si cu asta incearca sa-si intareasca imagine.
”imaginea”