Festivalul PLOAI

Peste 12 ore a plouat in a doua zi de PLAI. Adica aproape incontinuu de pe la 11 si pana dupa miezul noptii cu pauze scurte pe care le-a recuperat volumul exact in timpul concertului Partrice cand, spre sfarsit, a turnat cu simt de raspundere, facand ciuciulete aproape 5000 de oameni. Si ce daca?

37 parteneri culturali si-au deschis azi atelierele, workshopurile si portile celor care au venit in ciuda vremii. Din pacate, cei care au avut cel mai mult de pierdut au fost copiii carora li se pregatisera o multime de activitati interesante si urmai sa invete si sa experimenteze cu gusturi, culori, texturi, sunete si sa asculte multe povesti educative. De pilda, daca nu simteam ca-mi intra frigul in oase, as fi stat si eu sa fac o papusa dintr-o lingura de lemn, sau un urs din carpe. O fi nevoie sa stii lucrurile astea in viata, asa cum cred ca e important sa gusti din pensula cu care pictezi cu zahar pe turta dulce.

Pana la urma am facut si eu pe copila si m-am dus la Ioana de la Semne Cusute sa ma invete tot ce crede ea ca ar trebui sa stiu despre semnele stravechi care ne unesc pe toti. Nu stiu exact cum explica oamenilor mari, dar mie mi-a placut povestea spusa exact asa: cu intrebari, cu exemple, cu poze, cu imaginatie, cu istorie si traditie in spate. Le stiu pe toate cele din imagine si nu pentru ca am memorat ceva, ci pentru ca toate spun multe printr-o singura reprezentare, iar materialele pe care erau cusute, pictate sau sculptate deveneau marturii si caracterizari foarte personale ale stapanilor lor pe care Ioana m-a invatat (la nivel de ultra-incepator) sa le descifrez prin povestea semnelor.

Inainte de periplul pe la ateliere, am fost la o piesa de teatru jucata de un grup de persoane private de libertate de la Penitenciarul Timisoara… Am ramas putin fara cuvinte si nu pentru ca, vezi Doamne, ce actori de exceptie sau alte lucruri pe care le spui dupa o piesa de teatru de adulti, ci pentru ca piesa e destul de lunga si ei au avut la dispozitie doar doua saptamani ca sa repete si s-au descurcat de minune. Cred cu tarie ca astfel de proiecte ar trebui sa se deruleze mai des in penitenciare pentru ca ofera celor privati de libertate o sansa de a descoperi noi pasiuni, de a avea alte perspective si, de ce nu, de a fi altcineva cateva minute in sir, iar asta trebuie sa fie un sentiment tare bun atunci cand esti acolo. Asa ma gandesc eu, dar nu stiu ce inseamna si cum se gestioneaza in interior privarea de libertate.

Apoi ne-am relaxat…

…iar pe seara ne-am infofolit bine, ne-am acoperit cu impermeabile si am asteptat artistii: Maïa Vidal, artista rezidenta, Vieux Farka Touré, exceptionalul chitarist din Mali, si Patrice.

Patrice nu e pentru prima oara la Plai, principalul motiv pentru care a revenit fiind ca e foarte iubit aici si anul trecut concertul lui a fost sold out si multi n-au reusit sa-l vada. Anul acesta a mai lipsit extrem de putin pana la epuizarea biletelor, chiar daca afara turna cu galeata. Asadar, unii stiau deja la ce sa se astepte si trupa la fel. E de remarcat modul in care Patrice comunica cu publicul si cum reuseste sa-l faca sa fie receptiv si sa i se alature. La melodia „Soul Storm”, cea mai cunoscuta a sa, publicul a cantat cateva minute bune fara muzica, iar trupa si Patrice priveau uimiti la romanii cei frumosi ai festivalului PLAI.

Festivalul PLAI 2013 este organizat de Asociaţia Culturală  Sunet Ambianţă  Timişoara şi Casa de Cultură  a Municipiului Timişoara, în parteneriat cu Institutul Cultural Român, Consiliul Judeţean Timiş și Institutul Francez din Timișoara.

Sponsor principal PLAI 2013: HELLA

Sponsori: Euro GSM și Staropramen

Sustin investind in dezvoltarea PLAI: Cabinet Mercescu, Draxlmaier, Kathrein,Continental, IHM Total Consult și Quark Motors.