faust

„Faust” la Sibiu – teatrul suprem

Primul lucru care mi-a trecut prin cap la finalul piesei și am început să mă dezmeticesc a fost: ”Faust e pentru teatru ce e The Wall pentru muzică: un spectacol total din care faci parte, în timpul căruia uiți de tine, ești plimbat aievea într-o lume care există doar în mintea cuiva și te marchează pentru multă vreme. Faust va remodela tot ce știi despre teatru, te va forța să ridici ștacheta aparent imposibil de sus și va deveni etalon.

Am făcut două alegeri riscante în clipele de dinaintea începerii spectacolului. Prima a fost că m-am așezat în primul rând într-un loc inexplicabil lăsat gol, de parcă însuși Mefisto mi-a pregătit o experiență pentru care criticii din străinătate și-ar fi vândut sufletul s-o retrăiască. Sau poate mi l-a pregătit divinitatea, ca o recompensă pentru biletul pe care i l-am oferit fetei de la FITS și apoi am rămas în afara Iadului…

A doua alegere a fost să am așteptări mari. De regulă, la pomul lăudat de atâta lume, ai vrea să te duci precaut în special ca să-l lași să te surprindă, să-ți satisfacă din plin foamea de experiențe teatrale și să fii uimit. Eu am privit cortina albă, am ascultat corul care cânta în surdină și am sperat ca Faust să fie cel mai bun spectacol pe care l-am văzut până acum, să-mi schimbe percepția despre cum se joacă un rol, să mă cutremure și să-mi ia mințile. Nu doar m-am dus cu sacul, ci m-am dus cu cel mai mare pe care l-am găsit.

Am făcut două alegeri riscante care s-au dovedit a fi mai mult decât câștigătoare. Locul în care am stat mi-a oferit maximum de trăiri, am preluat orice vibrație, am auzit toate replicile în detaliu și am privit fiecare încrâncenare a actorilor îndeaproape. Așteptările mari m-au ferit de situația în care să fiu copleșită, să mă pierd cu firea și să nu pot vedea piesa în ansamblu. Am fost ferită de vrăjile Ofeliei Mefisto care îți poate acapara atenția ca un diavol.

Da! Ofelia Popii care joacă un drac! O tânără cu un talent paralizant care a intrat la facultate cu rugăciuni ca apoi să îl joace pe însuși Mefisto! Poți să-ți imaginezi o controversă mai mare? Aș vrea foarte mult s-o văd în alte roluri, să văd cât de mult și-a pus amprenta acest rol pe modul ei de a face teatru, căci în Faust joacă atât de bine încât te întrebi dacă n-a făcut și ea un pact cu diavolul și se lasă posedată pe scenă. N-am văzut până acum un actor mai potrivit pentru un rol și viceversa.

Faust e un festin al simțurilor în care nu ești doar un spectator, ci devii decorul unui Iad deșănțat, o metaforă cât se poate de potrivită, căci noi toți împreună și separat devenim Iadul și Raiul individual. Faust și Mefisto te hipnotizează într-un vis sau un coșmar de unde nu mai pleci la fel cum ai venit, ci încărcat, profund șocat și incapabil de a-ți descrie starea. Ești deprimat, ești fericit? Nu știi, căci pe retinele tale dansează limbi de foc, draci și dezmăț, iar în urechile tale încă șoptește gâjâit Mefisto și se aud acordurile obsedante de rock. N-am văzut niciodată cu ochii mei ceva mai decadent și mai seducător într-o sală de teatru și n-am fost singura căci se aplaudă minute în șir, cu 4-5 ieșiri la rampă, până-ți plesnesc palmele și simți că n-a fost îndeajuns pentru toți cei 120 de actori implicați.

***

”Timpul e adevăratul stăpân” urlă Mefisto! La picioarele mele se răscolește un ziar rupt de parcă însuși Talpa Iadului l-a călcat în picioare, la fel cum a făcut cu rațiunea noastră. N-aș vrea să stau nici pentru 5 minute în mintea senzațională a lui Silviu Purcărete – nu sunt pregătită pentru asta, abia m-am putut stăpâni alunecarea minții la o bucățică care a ieșit deja de acolo…

Aici e unul din rarele interviuri cu regizorul și reacțiile spectatorilor după ce s-a jucat la prestigiosul Festival de teatru de la Edinburgh.

faust

De văzut? Nu. De simțit cu toată ființa și cu mintea deschisă.

REGIA: Silviu Purcărete (Chapeau!)

TRADUCEREA: Şt. A. Doinaş (da, poetul. Și el are o poveste de dragoste tulburătoare)

DECORUL ŞI LIGHT DESIGN: Helmut Stürmer;

COSTUMELE: Lia Manţoc;

MUZICA ORIGINALĂ: Vasile Şirli.


  1 Comentariu

  1. Batranelul   •  

    Era si o legenda, o auzisem acum doi ani la un festival de teatru. Spectacolul a fost invitat la un festival din Germania, iar raspunsul dat organizatorilor a fost ceva de genul : Spectacolul se joaca in aceasta hala, pentru ca e construita dupa structura lui. Asa ambitie au avut cei din Germania incat dupa doua luni, o hala exact identica a fost ridicata doar pentru a se putea juca FAUST in Germania. Si s-a jucat.
    In alta ordine de idei, se auzeau „voci” care spuneau ca Faust nu se va mai juca. Observ ca au ramas doar niste voci… Din fericire!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *