wlEmoticon-smile.png

Duminica de carte-Cu o carte se schimbă o viață

”Singură cu Dănuţ!… Necutezînd să se aşeze pe laviţă, alături de el,Monica se aşeză pe un scăunel, lîngă laviţă, cu faţa la foc. Dacăflăcările vetrei ar fi putut străbate prin sufletul Monicăi, deasupra lui Dănuţ ar fi lucit un curcubeu… Atîtea vitejii făptuise Făt-Frumos, că toate la un loc n-ar fi încăput într-o bibliotecă ticsită cu cărţi de poveşti. Şi totuşi nu era sătul.Pornise pe alte tărîmuri, spre alte isprăvi.

În inima lui Dănuţ, copitele calului năzdrăvan băteau un trap eroic…Un vîjîit de buzdugan? Nu. O muscă. Făt-Frumos opri calul. Dănuţdeschise un ochi: pe spinarea nasului, gîdilitor, o muscă peregrină.Strîmbă nasul, musca zbură, ilară. Ochiul deschis o întovărăşi pînă cîndse aşeză pe capul Monicăi. Dănuţ închise ochiul.Monica avea cozi de aur ca şi Ileana Cosînzeana? Oare ce făcea Făt-Frumos cînd era singur cu Ileana Cosînzeana? O trăgea de cozi? Nu. Se sărutau. Aşa spunea povestea. Da de ce se sărutau?

― Monica, tu ştii de ce se săruta Făt-Frumos cu Ileana Cosînzeana?”

”La Medeleni” mai exact volumul I – Hotarul nestatornic – a fost cartea mea preferată din copilărie și cea pe care am recitit-o preț de mai multe vacanțe de vară. Povestea burghezei familii Deleanu, cu micile aventuri ale copiilor și obiceiuri ale vremurilor care mie îmi păreau dintr-o lume extrem de îndepărtată. Alternam să fiu nebunică precum Olguța sau cuminte și elegantă precum Monica, iar până la urmă nu mi-a ieșit niciuna și am devenit EU, dar în mine găsesc acum câte ceva din amândouă.

După ce o citisem de mai multe ori, am decis să scriu și eu o nuvelă cu alte personaje: familia Dinu. Nuvela mea a avut succes în cartier și, după ea, s-a făcut o piesă de teatru radiofonic în spatele blocului peste o casetă cu Richhi e Poveri. La Medeleni mi-a dat mie poftă să scriu și ne-a implicat pe toți copiii într-un proiect copilăresc de care am fost foarte mândri Smile

În 2010 doar un sfert din unitățile școlare din România erau dotate cu o bibliotecă. Mai mult, acolo unde acestea există, sunt slab dotate, cele mai multe cărți fiind vechi și deteriorate.Totodată,  posibilitățile părinților de a le cumpăra cărţi copiilor, chiar și cele din bibliografia școlară obligatorie, sunt foarte reduse. Aceste aspecte sunt cu atât mai îngrijorătoare, cu cât accesul la lectură are un efect major asupra dezvoltării intelectuale a elevilor.

Campania „Cu o carte schimbă o viață” se va derula în intervalul Martie – Mai 2013 și are ca principal obiectiv dotarea bibliotecilor din 53 de comunități rurale cu cel puțin 15 000 de cărți, reprezentând literatură beletristică, enciclopedii și lucrări de specialitate. Până în prezent, s-au strâns 4503 cărți.

Demersul World Vision România poate fi susținut atât prin donații financiare pe site-ul organizației, în secțiunea dedicată campaniei –www.worldvision.ro/cartipentrucopii, cât si prin donații de cărți în librăriile partenere din București – librăria Cărturești (Verona, Muzeul Țăranului Român, AFI Palace Cotroceni), librăria Mihai Eminescu din Piața Universității și libraria Bastiliei din Piața Romană.

Cam ce făceam la Lecturi Urbane, dar într-un mod mult mai organizat și orientat către un scop foarte precis. Cărțile pentru copii sunt făcute să circule printre visele lor vii, iar noi suntem responsabili de cum le influențăm parcursul viitor.

74948_450297224957_674474957_5394884_2654201_n

Foto: Stelian Păvălache


  3 Comentarii

  1. mihai   •  

    Poate ti-ai dat seama deja ca eu sunt mai cinic asa. Problema acestui proiect este ca nu are cui se adresa. Nu mai citeste NIMENI. Si aici ma refer la generatia carei i se adreseaza eventualul rezultat pozitiv al campaniei. Nimeni! Exceptiile nu fac decat sa confirme o regula, care ne va impinge spre semi-analfabetism in star de cronicizare. Poti sa ma contrazici, poti sa-mi spui despre nobletea unui asemenea scop. Degeaba. Ma uit in jurul meu si ma ingrozesc. Vai si amar.

  2. Claudia   •     Author

    Tin sa te contrazic. Sa stii ca in scoala inca se mai citeste si copiii carora li se adreseaza acest proiect nu au alte tentatii sau modalitati de a-si petrece timpul. Intr-un proiect despre carti la care am participat, s-a vazut ca inca se mai citeste, iar in jurul meu sunt o multime de iubitori de carti. Daca nu citeste nimeni in jurul tau, poate ar trebui sa te gandesti cu cine te insotesti si unde iti petreci timpul…

  3. mihai   •  

    Claudia, cand am zis „in jurul meu” ma refeream strict la adolescenti. Din fericire, cei de varsta mea, isi mai prind degetul in cate o carte. :)
    Sper sa ai dreptate. Sa nu fie doar un deziderat idealist, care sa nu se adreseze nimanui. Adica sper sa fie mai semnificativ procentul celor care citesc, la tara. Ca in mediul urban, e jale.

Răspunde-i lui mihai Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *