Duminica de carte – Chris Simion, 40 de zile
40 de zile este a noua carte a regizoarei Chris Simion și este o continuare cumva independentă a ultimei: ”Ce ne spunem când nu ne vorbim” pe care am savutat-o pagină cu pagină.
Nu este un roman, nu este proză, nici dramatugie, de altfel Chris nu poate fi încadrată niciunui stil literar. Este o stare, o carte-experiment, scrisă în 40 de zile de căutare spirituală, reflecție și răspunsuri dezarmant de sincere venite dintr-o maturitate dobândită prin suferință și trăire efectivă. Cine nu iubește, nu suferă, cine vrea să iubească, să se aștepte la suferință, însă așa cum a spus și Chris, exact așa gândeam și eu: nu există experiențe bune sau rele, ci experiențe, iar lecțiile care râmân în urma lor sunt mereu bune.
Cartea e o sumă de metafore și exprimarea este pe cât de personală, pe atât de vagă, devenind universal valabilă pentru oricine s-a maturizat prin suferința iubirii. Are o structură pe care se construiește o poveste, dar căutarea sufletului nu poate fi narativă, nu poate avea o formă-șablon, de aceea, vi s-ar putea părea haotică. Schimbul de mailuri între Floarea Soarelui și Zmeul Albastru, între ea și Dumnezeu v-ar putea pune în dificultate, însă este exact cum se vede zbaterea ființei din exterior: doar dacă ai trăit-o o poți înțelege. Și cine n-a făcut asta?
Fiecare capitol, fiecare nouă zi are și o pagină liberă, pentru a completa cu propria voastră poveste, contribuind alături de Chris la acest experiment. Faceți-l! Timp de 40 de zile, citiți un capitol și completați cu propriul vostru experiment. O exorcizare de demoni, de schelete ascunse, ca un post al sufletului de care avem disperată nevoie.
Romanul-basm ”40 de zile”, publicat de editura TREI, s-a lansat printr-un turneu unic în România: 40 de zile, 40 de oraşe, 40 de librării, 40 de întâlniri cu cititorii. Chris mi-a spus că a fost un maraton unic pentru ea, unul care i-a pus la încercare rezistența, dar la finalul căruia a putut să facă o radiografie culturală a țării și care a hrănit-o cu energie pură din partea oamenilor pe care i-a întâlnit.
„Dacă nu îți este bine, vezi de ce nu îți este bine. Nu trece peste pentru că poți trece peste. Nimic nu se întâmplă pentru că se întâmplă. În toate experiențele mari există un mesaj. Economia timpului este una dintre cele mai reale și benefice acțiuni ale omului în criză. Viața este o sumă de ceva. O sumă de amintiri, de visuri. Tu stabilești în ce sumă trăiești. Stai lângă o persoană sau stai împreună cu o persoană. Ceea ce tu proiectezi asupra unui om nu înseamnă că este în realitate. Proiecțiile se nasc din nevoi. Dacă ceea ce întâlnești nu coincide cu ceea ce ai nevoie, începi să proiectezi sau să părăsești. A proiecta înseamnă a falsifica realul. Nu ai dreptul să judeci de ce un om este altfel decât ai tu nevoie. Cine te obligă să trăiești cu ceea ce n-ai nevoie? Este doar alegerea ta.”
Chris mi-a lăsat trei cărți pentu voi, cărți pe care le puteți revendica până joi, 7 mai dacă îmi lăsați un comentariu spunându-mi care a fost experiența care v-a schimbat cel mai mult. Joi facem tragere la sorți și Chris vă trimite cartea. Succes!
Tweet
Pingback: 40 de zile de Chris Simion |
Pingback: Lansare de carte – 40 de zile de Chris SimionBloguri WordPress . ro | Bloguri WordPress . ro
Perioada in care am intrerupt colaborarea cu vechiul loc de munca. A fost greu, dar a venit exact cand trebuia pentru a-mi arată că nu eram pe drumul cel bun.
Mulțumesc frumos, Raluca, pentru exemplul tau! Așa este, e o experiență dificilă la început, dar benefică
Succes!
Nu exista experinta ! Viata de zi cu zi este o experienta ! Traieste asa cum crezi ca e bine pentru tine , dar mai ales pentru cei dragi . Nu lasa niciodata ( daca poti ) ,ca orgoliu sa-ti intunece judecata !
Mihaela, încerc să trăiesc fiecare zi, dar și să țin minte pe viitor, să spun și altora
Sper din toata inima ca fiecare om bun intalnit, fiecare carte citita, experienta de a fi mama sa fi insemnat ceva frumos si valoros pentru chimia sufletului meu.
Ah, și eu sper la fel!
Moartea bunicii mele .Era totul pentru mine.Femeia care m-a crescut si a fost mereu alaturi de mine .
Of, trebuie să fi fost foarte greu… Dar așa e viața și, din fericire, merge mai departe.
Eu inca nu am trait experienta. Acea experienta. Nu stiu de ce, dar eu ii dau o conotatie negativa cuvantului acestuia articulat. „Experienta” pare ceva grav, profund si intens. Experiente am avut multe, incerc sa invat din fiecare situatie ceva, ma construiesc si ma modelez cu fiecare zi, dar EXPERIENTA nu am trait-o. Si daca ea inseamna, intr-adevar, ceva negativ, asa cum imi imaginez eu, nu vreau s-o traiesc prea curand. Vreau sa ma cresc puternica, adunand o suma de experiente marunte, dar nu lipsite de importanta, pentru a face fata momentului in care va trebui sa dau piept cu EA. Pentru ca stiu ca undeva, acolo, acel moment exista.
Iulia, să sperăm totuși că nu va fi negativă. Gândește-te: poate fi o oportunitate să călătorești, să întâlnești un om care să te schimbe, să începi un job total neașteptat. Să fim optimiști
Și dacă o fi să fie altfel, n-ai cum să te pregătești, ci doar să fii prezentă, să o trăiești și s-o înveți 
Traiesc experienta care m a marcat. Mi am dorit pe cineva alaturi care sa ma iubeasca dupa cum imi e sufletul, am primit dorinta, insa nu e simplu, imi e greu sa o accept, ma copleseste prin bucuria enorma, prin prezenta continua, prin cuvintele primite, m a surprins si surpriza m a lasat fara cuvinte. Dar imi revin incet incet ptr ca in ciuda dubiilor si a multitudinilor de intrebari, bucuria e dulceeeee.
Hehe, mai las-o, nu-ți reveni
Lupta pentru supravietuire a unei persoane dragi, realizata din toate punctele de vedere, care la doar 30 de ani a aflat ca sufera de cancer,intr-un stadiu f avansat al bolii. Am invatat de atunci sa pretuiesc viata cu toata fiinta mea si sa iubesc toti oamenii cu care intru in contact in fiecare zi.
Alexandra, vine o carte spre tine în curând! Check your mail
Mulțumesc!
tocmai am primit cartea! multumeeeesc!!!
Lupta pentru supravietuire a unei persoane dragi, realizata din toate punctele de vedere, care la doar 30 de ani a aflat ca sufera de cancer,intr-un stadiu f avansat al bolii. Am invatat de atunci sa pretuiesc viata cu toata fiinta mea si sa iubesc toti oamenii cu care intru in contact in fiecare zi.
Nu pot spune ca am trait o experienta anume care sa ma schimbe; au fost evenimente, oameni, carti care m-au schimbat. In fiecare zi poti trai ceva care sa-ti schimbe dramatic viata daca tii ochii indeajuns de deschisi.
Dar daca ar fi sa ma refer la ceva anume, as putea spune ca in perioada liceului am avut o colega bolnava de cancer si inca o alta ca era foarte grav bolnava. Felul cum vedeau aceste doua persoana viata de aici inainte m-au influentat si pe mine. Si de aceea am fost maniac si am parcurs multe carti despre cancer si ce inseamna asta, cu scopul de a vedea ce optiuni le raman acestor oameni si ce este de facut si cum vad ei viata (poate gasesc un scop si pentru viata mea).
Ionut, ești unul dintre câștigători! Check your mail
Mulțumesc!
O suma de amintiri,de visuri…spune Chris Simion.Eu as vrea sa spun despre visurile pe care le ai alturi de colegii de camera sau colegii de camin in timpul studentiei. Imparti tot si esti convinsa ca asa va fi si dupa ce termini facultatea.Nu se intampla asa, dar speri…te agati la un moment dat atunci cand se organizeaza revederea cu colegii ca sa sarbatoresti un numar de ani de la terminarea facultatii. Spunem …cat de dor ne-a fost…dar dupa terminarea evenimentului uitam.Nu este vorba de un om pe care il iubesti si caruia ii povestesti ani de zile care sunt toate visurie si sperantele tale, ci e vorba de mai multi oameni care ti-au fost alaturi (in camera,in camin) si in care ai crezut cu toata fiinta. Mi-ar placea sa citesc o carte sau sa vad o piesa de teatru cu asemenea intamplari,pentru ca s-au intamplat si se intampla fiecaruia dintre noi.Sunt "o suma de amintiri, de visuri".
Mirela, studenția e, într-adevăr, o perioadă marcantă. A bine, evident
Din păcate, puține prietenii fac față testului timpului, am pățit-o și eu.
O carte vine spre tine, să-ți verifici mailul, te rog!
O suma de amintiri,de visuri…spune Chris Simion.Eu as vrea sa spun despre visurile pe care le ai alturi de colegii de camera sau colegii de camin in timpul studentiei. Imparti tot si esti convinsa ca asa va fi si dupa ce termini facultatea.Nu se intampla asa, dar speri…te agati la un moment dat atunci cand se organizeaza revederea cu colegii ca sa sarbatoresti un numar de ani de la terminarea facultatii. Spunem …cat de dor ne-a fost…dar dupa terminarea evenimentului uitam.Nu este vorba de un om pe care il iubesti si caruia ii povestesti ani de zile care sunt toate visurie si sperantele tale, ci e vorba de mai multi oameni care ti-au fost alaturi (in camera,in camin) si in care ai crezut cu toata fiinta. Mi-ar placea sa citesc o carte sau sa vad o piesa de teatru cu asemenea intamplari,pentru ca s-au intamplat si se intampla fiecaruia dintre noi.Sunt „o suma de amintiri, de visuri”.
Faptul Dumnezeu a făcut în așa fel încât să-L cunosc. Bunătatea Lui, Dragostea Sa ce se vede în noi și în orice lucru creat. Biblia.Totul a început la liceu, atunci când m-am transferat într-o altă clasă.
Dana, și? ce s-a mai întâmplat? Adică cum ai ajuns din altă clasă la Dumnezeu?
O carte foarte frumoasa si interesanta.