Activează România: Domnul Dan
Sâmbătă, 8 dimineața. Din gară vine un miros de patiserie caldă, cafea ieftină și mizerie umedă care nici nu mă îmbie, nici nu mă dezgustă, dar tot ce-mi doresc e să plec mai repede să beau o cafea adevărată, la căldura unei case. Cât m-am dezmeticit și am dat două SMS-uri să-mi anunț venirea, taxiurile din gară s-au împrăștiat în toate direcțiile, umplute cu călătorii aceluiași tren din care am coborât și eu. Rămân puțin confuză pe trepte: nici un taxi? Deloc?
Sun la dispeceratul firmei care mi se recomandase, în 3 minute va veni Indicativ-n-am-mai-auzit-cât.
Într-adevăr, aproape imediat vine un Logan alb. Ușa șoferului se deschide și văd o pereche de ochelari imenși pe nasul unui nene uscățiv și scund care îmi arată un șirag de dinți albi perfecți. ”Puși”, îmi spun, dar ce bine arată Are undeva la 60 de ani, dar ori se vopsește, ori are o genă excepțională pentru că nu-i văd firele albe.
Se mișcă repede-repede ca un roboțel cu bagajele, apoi țuști! în mașină și se întoarce cu zâmbetul lui fals, dar perfect:
– Unde mergem, domnișoară?
Îi citesc adresa din SMS e furiș și cu dezinvoltură ca să pară cum sunt din partea locului, cu detalii suplimentare de amplasare: ”colț cu” și ”în cartierul” – detalii care pe taximetristul meu miop nu-l ajută deloc. Sună un coleg, se pare că nu e prima oară pe ziua de azi, se lămurește și mulțumește frumos: ”Mersi, puiule, te mai sun eu!”
***
Domnul Dan face taximetrie de la începutul anului pentru că nu suportă pensia. A fost mecanic de locomotivă până anul trecut și și-a propus să nu stea în casă cum fac alți colegi:
”Nu pot suferi să stau acasă, domnișoară, ce să fac? Am colegi care asta fac toată ziua: stau în canapea și se uită la televizor. Unul zice că are prea mulți bani de pensie (cum naiba o fi asta?! se miră și el, mă mir și eu) și dacă și-ar mai lua ceva de făcut, n-ar avea pe ce să-i cheltuie. Dar nici pe gratis nu vrea să muncească… Deh, unii au avut noroc mai mult.
Eu n-o fac pentru bani, deși îmi prind bine. O fac pentru că nu am stare în casă, așa îmbătrânești. Am o fată… – se întoarce, mă măsoară un pic – da, cam de-o seamă cu dumneavoastră (mă întreb câți ani mi-o fi dat) și soția care dorm și la ora asta. Așa au fost mereu, somnoroase, le cam place să doarmă până târziu. Eu mă trezesc la 6, să am timp de ale mele: îmi fac toaleta, mă bărbieresc, apoi pun de cafea și apoi mă fac că scap o oală pe jos ca să fac zgomot și să se trezească și soția, hehe! Nu-mi place să beau cafeaua singur
Știți, mie imi place să șofez și am crezut că știu străzile prin oraș. Era logic să mă apuc de asta după ce ies la pensie. Dar, vedeți dumneavoastră, zici că știi un lucru, dar până nu-l faci, nu îți dai seama. Mă rog, e același caz și cu cele pe care crezi că nu le știi și ți-e frică să înveți. Cert e că am constatat că nu știu străzile, mă descurc cam greu încă, dar sper că până se termină anul mă învăț cu toate.
Ce să facem? Nu mai e de stat acasă, o viață ai. Colegul meu care stă numai în casă măcar s-a apucat să mănânce mai bine: mai fără carne, mai puțin dulce, mai puțin prăjit. Dar pierde toată noaptea la televizor, se culcă la 4-5, se trezește la 12! Păi până la 12 eu am deja 6 ore de viață trăită! Apoi merge la piață, gătește și iar de la capăt. La mine gătește soția, face mișcare, eu muncesc, amândoi avem treabă și zău că-i mai bine așa.
Se răsucește și îi lucesc ochelarii în soarele de toamnă:
– N-am dreptate?!
Nici la sport nu mă mai uit… fotbalul s-a dus de râpă, cu tenisul îmi place doar când joacă Halep, dar uite, mai pierde și apoi nu-mi vine să mă mai uit.
Se întoarce către mine:
– Nu-s un fan al tenisului, nu?
– Cred că sunteți doar fan al Simonei…
– Ei, da, așa e, zice zâmbind fals cu dinții lui perfecți.
***
Proiectul „Fii activ la orice vârstă!” este implementat de ANOFM în parteneriat cu Rusu & Borţun Consultanţă şi SYSTEM & NETWORK SOLUTIONS, şi este finantat prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Foto: Taxi by Shutterstock
Tweet
Loved this
O să mai fie ca asta din ce în ce mai des.