De ce sunt mândră că sunt moldoveancă
Zilele trecute mă pune necuratul să intru într-o discuție în contractoriu. Gâlceavă ”serioasă”, iar în concluzie o domniță nu-și explica de când e o mândrie să fii moldovean, referindu-se la mine.
Îs mândră că-s moldoveancă! Așa-mi place când cineva se bucură de accentul meu, îmi zice că are vreun bunic pe la Pașcani sau ca a fost anul trecut la mănăstiri și s-a îndrăgostit de Moldova și de Bucovina. Eu îs jumătate din Suceava (bucovineancă) și jumătate din Bacău, unde am și crescut. Mai rea de-atât nu-i posibil 
Și nu-s doar mândră și gata, ci nu-mi încap în piele de trufie și mereu am considerat a fi moldovean aproape o calitate. De ce?
– pentru că atunci când îmi pun capul pot să fac orice și asta mi se trage din aerul moldovenesc. E exact ce se spune despre cei din Moldova: că-s ambițioși din cale-afară și nu se lasă cu una cu două.
– pentru că am o strălucire în ochi când vorbesc despre acele locuri, chiar cele care nu sunt natale. Când vorbesc despre Moldova cea dragă, interlocutorul meu are senzația că m-am transformat în agent imobiliar și atât o laud de zici că vreau s-o vând pe gologani frumoși.
– pentru că îmi place la nebunie și acum accentul meu și nu am scapat de el. Și toți mă recunosc că-s moldoveancă și-mi zâmbesc, unii mă pun să povestesc ceva doar ca să mă audă vorbind așa. Dar mai ales pentru că, deși vorbesc cu accent, vorbesc corect. ”decât!”
– pentru că, atunci când mă aprind repede și vorbesc la furia moldovenească, îmi trece într-o clipită și nu țin ranchiună.
– pentru că vara merg în ordine: o barabulă, un păpușoi fiert și-un harbuz.
– pentru că fac un borș cu gust de ”încă.” Încă o farfurie.
– pentru Creangă, Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu, Ciprian Porumbescu, Mihail Sadoveanu, Stefan Luchian… Ați prins ideea.
– pentru că am avut niște bunici moldoveni care m-au învățat cum trebuie să fie un OM. Nu contează de unde e, ci încotro merge cu ce-a învățat ca om.
Fiecare trebuie să fie mândru de rădăcinile lui și să-și găsească motive de a-și trâmbița originea cu bucurie. Mie una mi-e ușor, căci de Moldova te îndrăgostești pe viață, dar aș înțelege pe oricine care-i la fel de mândru dar de o altă zonă. Zic bine?
Moldova, văzută din Cetatea Neamțului.
by Dragoș Asaftei, care se sărbătorește azi! La mulți ani!
Tweet
Mulțumesc frumos Claudia!
Chiar dacă n-am accent pentru că m-am născut în zona secuimii, și eu mi-s moldovean prin părinți! I am proud too!
Foarte frumos punctat. Si eu sunt pe jumatate moldoveanca. Chiar ma gandeam sa fac un post la fel ca al tau, dar legat de Bucuresti, pentru ca la toti cand zic ca acolo locuiesc, incep cu criticile. SI m-am saturat!
Dar daca e un lucru ce caracterizează toți moldovenii este acela că ne înfuriem peste măsură când cineva batjocorește originea moldovenească. Adică, uite, atât m-am supărat aseară că am simțit nevoia să-mi spun of-ul pe blog :))
Mulțumesc frumos, Elena!
După cum ai spus şi tu,moldovenii sunt renumiţi pentru ambiţia de care dau dovadă în tot ceea ce fac şi faptul că niciodată nu se dau înapoi de la nimic. Acest lucru e foarte important şi ne face renumiţi, la fel şi ospitalitatea noastră de care dăm dovadă, plus marile valori, unele chiar contemporane.
Niciodată nu voi spune cu sfială că sunt moldoveancă, ci mereu o voi face cu fruntea sus!
Frumos articol!
Exact, nu cu sfială, ci cu fruntea sus, cu o mândrie soră cu îngamfarea! :))
Mulțumesc frumos de aprecieri, Roxana!
Mi-aduc aminte de cuvintele lui Mircea Eliade care, vorbind despre dragostea pentru locurile natale, spunea că: „Nu iubeşti numai tot ce a fost al strămoşilor tăi şi ce este încă al tău, ci vrei ca acest tot să fie în eternitate, să rămână peste şi dincolo de istorie.” Aşa-i că resimţi şi tu această „sete de eternitate”?
Părinţii mei sunt moldoveni. Tata e din Botoşani, iar mulţi dintre cei amintiţi de tine vin din acest judeţ: Eminescu, Iorga, Enescu, Luchian, Antipa şi aşa mai departe. Mama e din Piatra Neamţ, epicentru al spiritualităţii răsăritene în veacurile trecute.
Na, am meditat şi eu la fenomenul numit „Moldova”. Sunt cei mai activi din români în mai toate domeniile, iar cultura o domină în mod detaşat. Sunt bătăioşi, mai ales cei din sudul Moldovei, dar totodată sunt şi pioşi, în special cei din Bucovina. Mă rog, lucrurile astea le descrie pe larg Dimitrie Cantemir. Ideea e că moldovenii au ceea ce se numeşte „pasionaritate”, adică ce ziceam şi mai sus, sete de eternitate şi forţă creatoare. A nu se înţelege că românii din celelalte regiuni sunt lipsiţi de calităţi.
În fine, să fii prudentă şi să ai mereu în minte faptul că există acea absurditate numită „moldovenism”, orientare care încearcă să încetăţenească ideea unei identităţi separate a moldovenilor.
Spor la scris!
Îți mulțumesc Tudor pentru răbdarea de a fi scris un comentariu așa de complex și că te-am oprit o clipă să-ți amintești de originile moldovenești.
Ai dreptate, e în mine o sete de eternitate, am de mult un soi special de patriotism care nu e o absurditate fanatică, ci un sentiment real, o dorința de a proteja tot ce ne aparține nouă și celor care ne urmează. Mă refer aici și la locurile natale și la întreaga țară și la oamenii ei. Sper doar ca să nu mi se diminueze acest sentiment, câteodată am senzația ca tot ce se întâmplă în țara asta e menit să-mi șubrezească credințele. Până acum mă țin tare
Eu una nu cred în acel ”moldovenism” de care zici, dimpotrivă, mă simt foarte integrată în România, pentru că am avut privilegiul să cunosc îndreaproape oameni din toate regiunile și m-am simțit mereu legată de fiecare printr-un ”românism.” Am citit de curând biografia Reginei Maria și am văzut treptat cum ”românismul” poate cuprinde o persoană. Și prin recenta mea excursie cu Redescoperă România și prin rândurile Reginei, mi-am pus rădăcini și mai adânci aici: din Moldova și peste tot
Mulțumesc din nou!
Deşi sunt destul îndârjit şi mie mi se întâmplă să mă descurajez, iar atunci mă întreb dacă are rost să mai fac activism politic, însă chiar zilele astea citeam la Max Weber o chestie care mi-a plăcut, spunea aşa: „Chemare pentru politică o are doar acela care este sigur că nu va ceda atunci când lumea, din punctul său de vedere, este prea nătângă sau prea josnică pentru ceea ce el vrea să-i ofere.” Dacă înlocuieşti „politică” cu „a fi român”, ideea rămâne valabilă.
Acel sentiment de ataşament şi încredere în viitorul României se menţine mereu însufleţit când ai în minte vii realizările de odinioară ale înaintaşilor. Până la urmă, e un semn că România poate, iar aici e suficient să te gândeşti la perioada interbelică.
Mă bucur să aflu că ai modele precum Regina Maria, a fost o femeie deosebită care, într-adevăr, a iubit mult România şi a făcut multe pentru ţara noastră. Tind să cred că a fost cea mai importantă femeie din istoria românilor. Nu ştiu dacă fără şarmul Reginei Maria s-ar fi realizat Marea Unire din 1918
Dar dincolo de asta, avea realmente simţ politic. Din acest motiv, sunt un susţinător al implicării femeilor în politică.
Claudia, te-am văzut ieri la limonade, să ştii!
Am vrut să te salut, dar erai destul de prinsă cu treabă pe acolo.
Da, am avut o mare supărare la Street Delivery, pentru că dintre toate cărțile Lecturi Urbane, cineva mi-a ales chiar volumul 3 al biografiei reginei din care mai aveam putin. Am primit promisiuni ca altcineva isi va decompleta volumele, prea amarnic am plans. Am citit-o cu mare atentie, vreau sa mai citesc ce-a scris, ii sorb cuvintele cu o pofta nemaiintalnita de mine. Imi place tot ce spune, cum spune si mai ales gandirea ei atat de curata si bine intentionata. Cred ca Ferdinand i-a fost un sot cam moale, dar poate e mai bine, caci in felul acesta a avut mai multe oportunitati sa-si impuna propria ei vointa care a vizat exclusiv binele romanilor.
Pacat ca n-ai venit la mine ieri, nu sunt niciodata atat de ocupata incat sa nu fac cunostinta cu o persoana noua. Mai ales cu cineva care ma citeste cu atentie si placere
Data viitoare sa vii cu incredere
Trebuie sa recunosc ca dupa ce am citit acest articol sunt SI mai mandru ca sunt pui de moldovean :))
ooo, dacă am reușit să trezesc în tine mândria asta, mă declar mulțumită pe deplin! mulțumesc!
Foarte frumos punctat. Scrii din ce in ce mai bine
multumesc Alex
Odată o amică s-a supărat că am spus un banc cu moldoveni unei prietene care era lângă ea. Bancul era nevinovat altfel nu îl spuneam, dar mi-a luat mult să-i demonstrez că n-am nimic cu moldovenii, ba că cei mai mulți prieteni ai mei sunt moldoveni. Ba chiar că și eu sunt mort după mămăligă :)) Până la urmă m-a înțeles și i-a trecut. Aveam un coleg în liceu din Iași. În fiecare pauză vorbeam cu el, dar a doua zi nu mai știam ce vorbisem. Doar așa ca idee :))
Apropo, vezi că ”îs” vine din ardeal și chiar prin banat 😀
îs sigură, dar și la noi e foarte bine folosit :))
Eu nu ma supar la bancuri, dar vreau sa se stie ca n-o sa ascund vreodata ca sunt moldoveanca 😀
frumos <3