Dacă România ar fi o româncă
Mă trezesc când se crapă de ziuă în cântec de ciocârlii. Ah, Romania, dar azi nu e orice zi: e ziua mea! Mă aștept iar la valuri de simpatie din partea tuturor și la declarații de dragoste pe care doar unii mi le spun în celelalte zile ale anului. Și totuși… parcă anul ăsta am fost mai curtată decât de obicei, s-ar putea să fie interesant.
Sunt frumoasă. Cei care mă văd zi de zi spun că sunt o femeie strașnică și că am fost binecuvântată cu toate frumusețile: ochii ca Marea Neagră, părul des și întunecat ca pădurea, pielea deschisă ca holdele de grâu din Bărăgan, forme amețitoare ca ale munților și îmi stă bine în toate culorile. Pe străini îi fascinez și cei care mă văd se îndrăgostesc de mine și-mi declară dragoste pasională și eternă. Asta îmi place foarte mult și mă port mândră în sărăcia mea. Străinilor le place când sunt răvășită și sălbatică, când mă suprind goală, așa cum natura m-a făcut.
Unii spun că sunt prea simplă și că nu mă accesorizez cu gust: nu am lanțuri de autostrăzi de care să mă tragă aproape de ei și că am podoabe kitchioase de sticlă lângă bijuterii vechi de piatră. Alții au spus că nu mă îngrijesc și că uneori sunt murdară și că mi se scămoșează puloverele de verdele codrului. Eu îi ademenesc să privească în ochii mei de culoarea Deltei în care se pierd definitv și îmi uită defectele.
Mă apăr spunând că sunt încă tânără și nu am experiență ca verișoarele mele bătrâne Anglia și Germania. Mi-e destul de clar că n-o sa ajung atât departe încât să stau la masă cu prețioasele Suedia sau Norvegia. Oricum nu-mi place personalitatea lor – sunt prea cuminți și, în perfecțiunea lor, uită că oamenii se îndrăgostesc mai ușor de cineva ca mine: o femeie naivă și care cere mereu să fie protejată.
Nu mă fardez strident decât în anii electorali pentru că sper că mă ia și pe mine de nevastă vreun Președinte care să facă din mine femeia visurilor tuturor. Am suferit prea multe decepții, dar nu mă las: eu cred în dragostea pe care mi-o poartă cei ce mă întâlnesc în fiecare zi. Mă doare de fiecare dată când mă vorbesc de rău, când mă fac de rușine de față cu rudele mele din Europa și când îmi aplică rânduri de palme ce lasă urme adânci în inima mea.
Dar nu mă dau bătută niciodată. Îmi place să fiu incomodă, darnică, suprinzătoare. Îi fac să mă redescopere cu fiecare întâlnire și am pentru fiecare dintre ei câte un mister sau o lecție. Uneori, lecțiile sunt dure pentru că asta îi întărește, dar așa nu mă uită niciodată și sunt cea la care se întorc mereu, chiar și dacă doar cu gândul. Alteori, le dau lecții minunate despre dragostea adevărată între cei care mă înconjoară și le alin suferințele cu chipul meu.
Nu mă întristează foarte mult că unii mă iubesc doar de ziua mea. Eu îi iubesc pe ei mereu și, deși mi-aș dori să le ofer mai mult, e nevoie de mai mulți ca să începi o horă.
Mare dreptate ai si cat de frumos ai scris si ai descris tara noastra..
Multumesc Ionut! Adevărul e că eu m-am îndrăgostit iremediabil de această femeie anul asta!
foarte frumos, mi-a placut
Multumesc Monica! Ma bucur sa te gasesc pe aici
Minunat..mi-a placut enorm! 😀
Superb!
Minunate cuvinte venite din sufletul unei ROMANCE! Bravo!
Multumesc, stiu ca aprecierile vin tot dintr-un suflet de Româncă! pup
:)) Esti draguta! :*
In afara de peisajele mirifice, se știe despre România că este o țară cu fete foarte frumoase (poate cele mai frumoase din lume! :D) și cu imobile luxoase. Am o intrebare; ce legătură există intre concursurile de miss și clădirile de lux?
hm… nu cred ca stiu ghicitoarea asta 😀
Mi-a umplut sufletul de bucurie , m-am regasit in fiecare fraza! Sunt mindra ca sunt romanca! Felicitari!
LA MULTI ANI!
Multumesc frumos, Alina! Ma bucur ca ti-a placut!
Frumos!