calla_lilies.jpg

Celebrarea vieții

În fiecare zi trec pe lângă un loc care îmi reamintește morbid că nu există doar viață și că moartea este mai prezentă decât ne dorim. În drumul meu spre unul dintre joburi, trec pe lângă Institutul Mina Minovici. Institutul de Medicină Legală, Morga, Crematoriul etc. Frecvent, la 9 dimineața se întâmplă să văd oameni în doliu, dube funerare, fețe plânse și încercănate.

Ați spune că este deprimant, dar nu e deloc așa. În urmă cu 3 ani, am început să privesc moartea altfel, într-un mod care poate fi considerat egocentric și cinic, dar pentru mine moartea e o celebrare a vieții. Desigur, doza de tristețe și șocul dispariției unei persoane dragi sunt mai mult decât prezente și măcar o zi de la aflarea unei astfel de vești sunt tulburată și mă trezesc nervoasă: pe soartă, pe zei, pe împrejurare, pe ceasul rău, ca o revoltă și o negare a respectivei situații.

Am fost întoarsă pe dos săptămâna trecută exact dintr-o astfel de veste extrem de tristă. Și după ce am trântit și-am scrâșnit și-am pus întrebări stupide fără răspuns, am stat eu cu mine și m-am luat la bani mărunți.

Eu sunt aici. Așa cum sunt, cu multe defecte rare și puține calități remarcabile, cu bucuriile și greșelile mele, cu neatenția, cu întrebările și curiozitățile mele, cu tot ce-am trăit și, mai ales, cu tot ce urmează să mai trăiesc. Am privilegiul și șansa de a le experimenta în continuare.

Nu mi-e teamă de nimic altceva decât că ultimul cuvânt să nu fie unul însoțit de un zâmbet oricui. Că n-aș apuca să le spun tututor că mi-au îmbogățit existența, că unora le datorez mai mult decât aș putea vreodată să le înapoiez, că cei apropiați n-ar ști cât îi iubesc. Indiferent din ce parte a morții privim.

calla_lilies


  4 Comentarii

  1. Costin   •  

    Unii oameni nu mor, ei urca o treapta pe scara aprecierii noastre.

  2. "Nu mi-e teamă de nimic altceva decât că ultimul cuvânt să nu fie unul însoțit de un zâmbet oricui" fftaree!

  3. Laura   •  

    Costin a completat frumos: unii oameni nu mor. Urca o treapta pe scara aprecierii noastre, iar noi ii tinem in viata o data cu noi. Si da, temerea exprimata de tine in final ar trebui sa fie singura pe care sa o avem in fata mortii. E cel mai mare regret cu care poti iesi dupa o scena. Oricare ar fi ea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *