A rămas să vă confirm că m-am mutat cu succes și m-am despărțit fără dramă de garsoniera portocalie. Nu fără emoții pentru că exact câmd ieșeam pe ușă cu ultima cutie după ce am făcut curat, în timp ce aruncam o privire nostalgică, din apartamentul vecinilor studenți de alături se auzea muzică dată la maximum. Ați crede că era ceva muzică electronică sau niște indie cinstit, dar nu: era un […]
Tweet
Daca ati observat cumva ca m-am lasat pe-o ureche si nu mai scriu la fel de des, puteti sa aflati despre acest fapt ca uneori ma simt vinovata. Ma simt vinovata ca am lasat scrisul pe blog pe planul al nustiucatalea pentru ca a fost un spatiu care mi-a facut bine in multe momente si simt ca-l neglijez cumva. Ca pe un prieten bun pe care il mai lasi in […]
Tweet
Despre sâni, despre cauzele umanitare care țin de ei și de boala care îi afectează în mod grav am mai scris aici pe blog. E una dintre cauzele care m-au interesat de când am auzit prima oară de ea și pe care o susțin în primul rând pentru că e un tip de cancer care poate fi învins. Depistat la timp, cu tratamentul și procedurile potrivite, cancerul la sân poate […]
Tweet
Faptul că mă atașez repede de locuri și de anumiți oameni poate fi văzut uneori ca un defect. Văzut de mine atunci când vine vremea să mă despart de ei… Sunt ultimele săptămâni în care o să locuiesc în mica garsonieră portocalie. Am decis că am crescut suficient de mare încât să am nevoie și să îmi permit să locuiesc într-un apartament iar, deși am iubit căsuța asta înghesuită, nu […]
Tweet
Ieri am fost la Sâmburești cu copiii colegilor și colaboratorilor sau prietenilor de la Domenii. E inutil să povestesc ce liniște mi-a fost în suflet să văd copii alergând de colo-colo adunând struguri, dar mai ales amintiri pe care nu le vor uita o viață. Căci îmi amintesc și eu când mergeam cu ai mei în vie: ori s-o legăm, ori s-o săpam, ori s-o culegem și cum m-am apropiat de plăntuța […]
Tweet
Cea mai bună dovadă că autoritățile nu se așteaptă ca noi să luăm atitudine cu privire la subiectele zilei e relaxarea forțelor de ordine. Aseară, pe la 22:30, pe bulevardul Tineretului, doi polițiști stăteau pe mijlocul trotuarului cu trupurile întoarse spre o scară de bloc. Râdeau pe înfundate ca doi copii. Nu-mi dădeam seama dacă vorbeau cu cineva sau se uitau la ceva anume, căci unul dintre ei părea mai […]
Tweet
Sunt zile în care nu știu cine sunt și gândurile mi se dezordonează în așa fel încât nu mai am putere sa le găsesc vreun rost. Sunt zile în care lacrimi de nimic se încăpățânează să mi se adune sub gene. Sunt zile în care râd de dimineață și până seara târziu din orice. Sunt zile în care mă dor toate și nu mă pot trata cu pastile. Sunt zile […]
Tweet
De fiecare dată când am fost turistă într-un oraș nou, străin, am fost cu cineva care îl știa deja: ori locuia acolo, ori mai fusese și se învățase cu majoritatea locurilor în care ne plimbam – așa că nu mi-am bătut niciodată capul cu hărți, cu direcții de mers, fiind mai degrabă atentă la ce-mi doream eu să asimilez dintr-un loc nou. În plus, am avut mereu senzația că mă […]
Tweet