Ba am mâncat tot, dar puțin!

Mă întreabă Alex ce părere am despre obsesia tuturor părinților ca tot ce e în farfurie să dispară și copilul să se facă mare din somn și multă păpiță. Nimic neadevărat, dar atunci când devine o presiune constantă pe copil, la maturitate când procesele de creștere se vor fi încheiat, începe ireversibilul proces de lățire în toate direcțiile, cunoscut popular și sub termenul de îngrășare.

Nu-i vorba, am un job care se bazează oarecum pe soluții pentru asta și într-un fel profit de acele 3 linguri în plus care apoi se depun pe burțile celor pe care îi așteptăm cu drag la sală. Dar să știți că la fitness și aerobic vin și oameni slabi care vor doar să fie în formă fizică bună (rezistență la efort, tonifiere, mușchi etc). Ei sunt cei care vin constant și pentru care mișcarea este un stil de viață și nu neapărat o necesitate.

Lăsând asta la o parte, ”puterea ursului” și ”ultima firmitură” sunt puternic înrădăcinate în subconștientul unora dintre noi. O prietenă îmi spunea că de la părinți a simțit mereu presiunea de a mânca mult, neapărat tot și NICIODATĂ să nu arunce mâncarea. Și să te ferești de ea când vedea că am făcut mai multe paste decât era nevoie (cred că sunt foarte puțini cei care știu exact câte paste trebuie pt o porție sau pentru 4) sau că a 3-a zi aruncam ultima bucățică de friptură nerevendicată. Simțea mereu o responsabilitate și o compasiune pentru mâncarea rămasă: ”Vai, ia uite, a mai rămas o felie de tort… e păcat de ea! Hai mai ia tu o gură și eu una.”

Nu dintr-o zgârcenie și nici dintr-o nevoie de a economisi, ea n-ar avea nicio problemă să ia un ”doggie bag”. Asta dacă nu linge farfuria chiar și la 10 minute după ce s-a săturat. Săptămâna trecută la Taverna Sârbului am cerut să ne pună la pachet ce-a rămas pentru că porțiile sunt pantagruelice. În 3 minute totul era frumos ambalat în cutii. În America vin în formă de lebădă de staniol, dar încă să nu atragem atenția mai mult decât e necesar.

5189342077_3dc9361ef7_b

Se face și la noi, nu e o rușine și pentru numele lui Dumnezeu! nu mai mâncați după ce v-ați săturat sau puneți-vă porții mai mici dacă e o problemă psihologică! Pentru cei ce confundă ”a te sătura” cu ”a pocni”: e ce simțiți imediat după potolirea senzației de foame. De altfel stomacul nostru nu e foarte mare și mai important decât a mânca mult e a mânca ce e bine pentru noi.

Voi ați mâncat tot?


  19 Comentarii

  1. Andra   •  

    Mami a gatit intotdeauna mult si mereu a insistat sa mananac din toate, insa rareori terminam tot din farfurie si preasiunea asta nu a existat. Tati mereu imi spunea si-mi spune si acum: „manaca doar atat cat iti trebuie”. Si mai mereu ramane cate ceva in farfurie si acum. De aceea am inceput sa mananc portii mici, mici. Cat pentru o vrabiuta.

  2. Claudia   •     Author

    Eu imi amintesc 3 ursi desenati pe fundul unei farfurii de bors si mama imi spunea ca daca vreau sa vad ursii trebuie… sa mananc tot. Insa dupa a doua oara m-am smecherit si inclinam farfuria cat sa ii vad si apoi exclamam victorioasa: Nu mai pot! 😀

    Eu a trebuit sa mananc tot pentru ca eram slaba moarta. Vad ca sormea e la fel, dar la ea n-a fost nicio presiune: nu vrei, ramai flamanda. Si se intoarce sa cotrobaie prin bucatarie cand i se face foame :))

  3. Andrei Cismaru   •  

    la mine nu a fost presiune, insa a fost o oarecare nesimtire din partea mea, care bagam in mine ca intr-un spital de urgenta. Si acum am ajuns sa tin cura pt ca nu`mi place ideea de a`mi schimba garderoba la 2 luni :(

  4. Claudia   •     Author

    :))) iti cam place papita, Andrei! Puterea ursului sa fie cu tine!

  5. sorin   •  

    Mereu am mancat cat am vrut si ce am vrut:)

    • Claudia   •     Author

      Da, da, dar ai mancat tot sau nu? asta e intrebarea :)

  6. Raluca   •  

    Pe noi (eu, frati-miu si inca doi veri) ne-a crescut bunica si mi-amintesc ca avea o metoda foarte buna de a ne face sa mancam tot – avea un bat pe dulap si ni-l arata de fiecare data cand spuneam ca nu mai putem.

    Intre timp am devenit foarte responsabila cu mancarea, la modul ca parca am o strangere de inima cand nu mai pot sa mananc si las in farfurie, dar recunosc, daca ramane mai mult, iau acasa si mananc mai tarziu, cand sigur mi se face iar pofta :)

    • Claudia   •     Author

      Aoleu, ce metoda traumatizanta! dar uite ce frumos ati crescut! 😀

      Majoritatea parintilor recurg la metode subtile si ii fac pe copii la psihic: o recompensa(primesti o prajitura, adica mai multa mancare), o repercursiune (vine bau-bau), un mic santaj emotional (vrei sa planga mami?) si alte de astea de care sunt sigura ca Freud si baietii aia ar fi foarte indignati :)

  7. alin   •  

    Cand eram mic, erau unele faze cand tata insista sa mananc tot din farfurie. La unii parinti, daca nu mananci tot din farfurie inseamna ca nu iti place, si deci, ca nu ii apreciezi ca ei muncesc sa iti puna ceva pe masa. Total gresit daca ma intrebi pe mine.
    Si pot zice ca, pe o perioada scurta, am ramas cu obiceiul de a manca mult.. deci acest obicei prost clar dauneaza, atat fizic, cat si pshihic.

    • Claudia   •     Author

      Cred ca toti cei care au fost ademeniti cu sirletricuri din astea psihologice de tip santaj emotional au tendinta de a manca mai mult decat simt nevoia. Mereu e vocea aia in minte care iti sopteste: ” nu apreciezi ce munca au depus cei care ti-au pus pe masa” sau „nu-ti pasa de mine si de mancarea pe care am facut-o pentru tine.”

      Si adevarul e ca dupa ce o vad pe mama focaind in bucatarie cu orele si iese si ea tot coapta ca mancarea, mi-e foarte jena sa nu mananc tot, ca o multumire pentru efort…

      Eu am inceput sa fac portii mici, ca sa nu ma supere nimeni. Ba chiar ma simt mai bine daca mi se mai cere: inseamna ca a fost bun 😀

  8. ruxa   •  

    mai era si faza aia cu sa nu’ti lasi norocul in farfurie :)

  9. Claudia   •     Author

    Haha, pe asta, Slavă Domnului, n-o știu 😀

  10. Yamasha   •  

    Eu niciodata n-am mancat tot din farfurie, mereu am lasat si pentru altii …
    Mai am o chestie la mancare, sa zicem ca mananc carne/ cartofi/ salata. Daca mi s-a terminat unul dintre cele 3, m-am oprit, fie ca m-am saturat, fie nu…(nu-mi place sa se schimbe gustul)

  11. Claudia   •     Author

    Dupa canoanele noastre, celor care am mancat tot, esti un copil rau :))

  12. Aurel Dragut   •  

    Eu ţin minte ca eram mai mereu întrebat cat sa mi se pună în farfurie. Preferau sa procedeze asa pentru că urau sa vadă pe masa farfurii cu resturi de mâncare lăsate poate „pentru mai târziu”.

  13. Pingback: Gânduri în dezordine » Blog Archive Cu rușinea mori de foame și îneci lumea -

  14. Diana   •  

    Problema nu cred că e să mâncăm tot.
    E chiar bine.
    E minunat să nu arunci mâncare, să nu risipești bani și energie de pomană.

    Problema sunt doar porțiile.

Dă-i un răspuns lui sorin Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *